Educatie: Un nou inceput. Iar ?!

Lumea educatiei este plina de inceputuri si foarte zgarcita cu sfarsiturile. Se incep multe si se finalizeaza putine. Acum, la inceput de mandat, se rearanjeaza sferele de influenta, tendintele moderniste se intrec cu cele conservatoare, omamenii noi cu cei vechi. Asa se face ca un nou ministru se trezeste in mijlocul unui vartej de probleme si de solutii si cel putin pentru un moment nu stie incotro sa o apuce. Ce sa atace mai intai ? Directiile de generale, cadrele de reformei mult anuntate de coalitia castigatoare in alegeri ? Problemele la zi cum ar fi noile revendicari salariale ale cadrelor didactice ? Sincer, greu de spus, cu atat mai mult cu cat pare dificil sa iti numesti un secretar de stat pentru preuniversitar. Daca n-ai oameni, n-ai cui delega probleme, trebuie sa gasesti singur solutii. In tot acest timp, oamenii ministerului, oamenii sistemului, educationalistii care se bucura de un oarecare prestigiu, au incercat sa-si faca auzita vocea in urechea ministrului. Fiecare incearca sa-si imprime viziunea proprie asupra activitatilor viitoare, sa treaca o noua sau mai veche problema pe agenda ministrului (si implicit pe cea a Ministerului) sau, de ce nu, sa capete o oarecare influenta.

In toata aceasta nebuloasa, inerenta noilor inceputuri, ministrul a incercat sa schiteze cateva orientari, si s-a folosit de prilejuriele oferite de primele interviuri acordate presei centrale. Practic, aceste interviuri sunt un amalgam de franturi de idei si de intentii bune, atat cat permite expunerea lor in cadrul unui material jurnalistic.

Inainte de a incerca o sinteza a prioritatilor, asa cum reies acestea din mesajele ministrului, as vrea sa semnalez faptul ca omul da dovada de realism si de simt politic. Referindu-se la propria agenda, declara pentru ziarul Adevarul: "Asa ca nu o iau pe 4 ani, ci pe unul, deocamdata."  Din aceasta marturisire putem trage unele concuzii... Dl. ministru nu se asteapta in mod necesar sa stea patru ani in fruntea acestui minister, fiind constient ca detine o functie politica efemera, chiar s-ar putea astepta la o schimbare in functie de rezultate si de cum bate vantul politic al schimbarilor prin alianta de guvernare. Cu toate acestea, dl. ministru chiar si-a propus sa lase ceva in urma portofoliului sau, ceva care sa conteze si care sa fie planificat realist  pentru o perioada de cel putin un an.

In ceea ce priveste invatamantul universitar, cel putin din primele aparitii publice, realizam ca dl. ministru Miclea are deja o viziune ce ne face sa speram la mai bine. Nu la fel s-ar putea spune si de preuniversitar, unde ministrul va trebui sa se bazeze pe o echipa in care sa-si poata pune toata increderea. Initiativele si activitatile incepute trebuie duse la bun sfarsit iar in acelasi timp, intreg cadrul general, in speta legea invatamantului, trebuie adus la zi si coerentizat, pentru a oferii logica juridica "puzderiei de reglementari", dupa cum se exprima chiar domnia sa: "e nevoie de cadru simplificat."  
 
In general se observa cateva idei cadru, pe care le vom lua cu titlul de prioritati pentru noul ministeriat si pe care le salutam. (Nu ne facem iluzii ca acestea n-ar fi macar in parte rezultatul celor ingerate din momentul venirii ministrului la Bucuresti, dar aceasta conteaza mai putin).

Noul ministru vorbeste in cateva randuri despre calitatea in educatie (initiativa apartine vechiului minsteriat),  management in educatie (salutar!), descentralizare (excelent!!), un program coerent pentru perfectionarea personalului preuniversitar (!!!). Toate acestea, puse in legatura au o coerenta lor propie bazata pe relatiile care se creeaza intre aceste principii. Nu pot exista unele fara altele, iar lipsa unuia afecteaza bunul mers al celorlate.  Mai mult, aplicarea viciata a uneia dintre aceste prioritati strategice poate da peste cap intreg angrenajul. Sa luam derept exemplu susnumitul "program coerent pentru perfectionarea personalului preuniversitar", mentionand faptul ca ordinul Statutului formatorului ?n sistemul form?rii continue si al perfec?ion?rii din ?nv???m?ntul preuniversitar al ministrului Atanasiu are implicatii grave, de natura sa afecteze atat calitatea cat si firava piata a serviciilor de formare continua. Aici etatismul fostului ministeriat si-a aratat adevarata sa putere! Ministrul Miclea va trebui sa amendeze acest ordin, alfel va lasa Ministerul educatiei in vizorul consiliului concurentei. Ordinul in sine este un material fara cap si coada, fara nici o logica, in care articolele se contrazic intre ele. Promitem sa revenim in mod detaliat si argumentat asupra acestui subiect.    

Din pacate par a fi preluate si unele dintre initiativele nefericite ale fostului ministeriat cum ar fi ideea clasific?rii scolilor pe stele sau in functie de alte calificative... (Interviul din Ziua, 10 ianuarie 2005). Mai de graba masura liberala decat solcial-democrata, ini?iativa de clasificare a scolilor care se presupune ca ar duce la cresterea calitatii, ar afecta destul de neplacut principiul accesului egal la educa?ie, deoarce presupune alocarea de resurse in functie de clasificari... cel putin atata timp cat eforturile nu se concentreaza mai inati pe indeplinirea unui standard minim de calitate obigatoriu pentru orice scoala din tara asta. Reamintim ca exista multe unitati de invatamant care la inceput de an scolar auzim ca nu indeplinesc conditii sanitare de functionare, care au mari probleme cu fluctuatia resurselor umane, s.a.m.d. Dupa ce vom avea un standard minim acceptabil pentru toata tara putem sa incercam sa cream o piata educationala si in interiorul sistemului de stat!! (de fapt initiativa asta incearca sa faca, putin cam prematur insa), fara mustrari de constiinta ca n-am asigurat sanse (nu egale, ci macar minime) tuturor elevilor, indiferent de zona geografica. [1]

La o prima vedere noul ministru al educa?iei este un om din afara sistemului, cu intentii bune in ceea ce priveste viitorul educatiei. Strain de intrigile Capitalei, are acum sansa sa judece la rece diversele initiative si de a nu face neaparat jocul diverselor grupuri de presiune care cauta sa-si redefineasca pozitiile. Dar aceiasi sansa se poate transforma in nesansa daca nu vacunoaste istoria si continutul fiecarei initiative (si a initiatorilor) si ar parcuge doar notele justificative anterioare proiectelor de acte normative si nu va lasa loc liber dezbaterilor-expert si consultarilor cu organiza?ii independente si cu expertiza in educatie. Pacat in care au cazut si predecesorii domniei sale.

Din pacate, in Romania, administratia tinde sa neglijeze bogata expertiza impartita sectorial in alte locuri (organizatii, firme, consultanti indempendenti) si tinde sa caute aceasta expertiza in interiorul sau, preferand resurse umane incremenite in aceleasi proiecte si paradigme.  Dorim sa atragem atentia domnului ministru inca de la inceputul mandatului sau de potentialul pe care ONG-urile specializate il au si ne manifestam intentia de a tine deschis dialogul cu Ministerul Educatiei punand la dispozitia acestuia intreaga noastra experienta.

Dincolo de orice inconveniente noile inceputuri relanseaza energiile reformatoare si ne redau speranta.   

Ciprian Ciucu