EUROmania Integrarii: Berbesti, anti-orasul
Berbesti este oras doar de un an si jumatate. Prea mult timp pierdut, insa, pentru locuitorii sai. Este o impletitura fragila si anacronica intre vechi si nou.
Un drum cu case de o parte si de alta, de aproape un kilometru, te conduce inca de la intrare spre "parerea" de centru. De-a dreapta si de-a stanga sunt carierele de lignit. Mina, "subterana", a fost inchisa de mult. Inca din anul 1997. Zambeste, maine va fi mai rau!
Ca reporteri, si nu numai, am vrut sa vedem carierele de lignit. O luam pe un drum care face la stanga si serpuieste pe niste dealuri, siguri ca am luat-o pe cel bun. Drumul era intr-adevar cel bun, dar la cariera, impresionanta de altfel, nu misca nimic. Masinariile gigantice se odihneau in caverna. La exploatarea miniera aflam insa ca am venit, pur si simplu, prea tarziu. Doar inginerul de serviciu mai este, dar, oricum, se afla pe teren.
======
EUROmania Integrarii: Integrare in Cupa Romaniei
======
EUROmania Integrarii: Telemeaua contraataca
======
EUROmania Integrarii: Olari@Horezu.ro
======
EUROmania Integrarii: Nebunii de nevoie din Dragoesti
======
EUROmania Integrarii: In ce ape se scalda integrarea in Valcea
======
EUROmania Integrarii: Vis olimpic abandonat in Parang
======
EUROmania Integrarii: "N-o sa mai curga miere cand intram in UE"
======
Paznicul de exploatare ne mai explica una-alta. Aflam, asa, ca uriasa cariera pe care am vazut-o nu este nici pe departe tot ceea ce inseamna o exploatare miniera. Mai sunt inca vreo trei, de aceleasi dimensiuni. Omul, binevoitor, ne arata chiar un drum catre una dintre ele. Plecam in directia indicata, in speranta ca poate, de data aceasta, gasim pe cineva capabil sa ne explice de ce s-a inchis mina si care-i treaba cu productia de lignit si cu minerii amenintati de noi disponibilizari. Suiti in masina, urcam alt deal si ajungem undeva, sus, unde masina nu mai vrea sa porneasca. In dreapta ni se dezvaluise treptat o noua cariera de lignit.
IONESCO DE BERBESTI. Aici, activitatea era in toi. Masinariile uriase se miscau greoi, iar linia de productie uruia nervos. Un om din personalul carierei, cocotat intr-o chicineta ce se dorea a fi punctul de observatie, ne face semn de departe cu doua degete pe umar, semn ca "securitatea" locului nu ne permite prezenta acolo si, mai ales, fotografierea carierei de lignit. Ne retragem. Pana sa intram in masina, un intreg dispozitiv de paza deja se mobilizase, cu mijloace specifice: pe jos si mai apoi intr-o Dacia amarata.
Apare mai intai un personaj cu o statie in mana, explicandu-ne ca nu avem voie sa venim acolo dupa ora 15:30. Ma uit la ceas. Era ora 16:00. "Ce cautati aici?" "Suntem ziaristi. Vrem sa facem un material despre minerii din Berbesti." "Pai, n-aveti voie. Trebuie sa vorbiti cu conducerea de la sediu." "Am fost pe acolo, e pustiu." "E, nu e nimeni! E directorul. Sunt acolo. Este sigur, va spun io." Pun mana pe telefon si sun la sediu. Ii spun interlocutorului ca nu raspunde nimeni. "Ba este, doamna, cineva, p
