Invatamantul romanesc - incotro acum?

1. Unde ne aflam?

Dupa patru ani de guvernare pesedista, invatamantul romanesc si-a pierdut cu totul dinamismul si efervescenta innnoitoare pe care parea sa le fi castigat in anii 1997-2000. O lipsa acuta de vointa politica vizand schimbarea educationala; o reintoarcere la un sistem "cuminte" de educatie, care nu se mai putea atesta niciunde in realitatea europeana a zilei, in afara mentalului depasit al celor care-l "promovau" (ca sa nu spunem, o impuneau); o lipsa acuta de imaginatie reformatoare si o izolare de tot ce insemna achizitie de ultima ora in stiintele educatiei; un razboi dus impotriva a tot ceea ce ar fi putut scoate invatamantul romanesc din marasmul celor 50 de ani de comunism. Rezultate? Lipsa totala a oricarei viziuni de politica educationala, globala si sectoriala; un curriculum national vaduvit de partea sa cea mai inovatoare, singura, de altfel, producatoare de "descentralizare instantanee" - curriculum-ul la decizia scolii; un mecanism de elaborare/producere si o piata pe deplin functionale (inca din 1997!) a manualelor scolare - de altfel, singura manifestare autentica de pana acum a mult clamatei "economii functionale de piata" - distruse si scufundate in haos; disparitia practic a oricarui sistem coerent si dinamic de formare continua a personalului didactic; o politizare fara precedent a invatamantului; o aroganta de neimaginat in relatiile cu societatea civila; inexistenta oricarei implicari a diversilor actori in elaborarea politicilor in domeniu.

Am fi nedrepti daca nu am aminti aici si cateva programe co-finantate de organisme internationale, programe de mare succes, care au si fost singura pata de culoare in cenusiul anilor trecuti. Proiectul de invatamant rural, cofinantat de Banca Mondiala, Programul "Acces la educatie al copiilor din zone defavorizate - focalizare pe romi" si Programul Phare-VET, ambele finantate de Uniunea Europeana. Lipsa de corelare a acestor programe a facut insa imposibila topirea lor intr-o vizune coerenta a schimbarii.

2. Incotro acum?

Noua guvernare se afla, de aceea, in fata unei provocari fara precedent. Intentiile deja declarate, alaturi de cele trei directii prioritare identificate - descentralizarea, dezvoltarea profesionala a personalului didactic, calitatea invatamantului si a invatarii - sunt doar varfurile aisbergului lasat in urma de fosta guvernare.

Intr-o atare situatie, invatamantul din Romania trebuie sa-si elaboreze o viziune proprie si clara. Una, care sa serveasca, inainte de toate, interesele celor care invata, dar si interesele unei societati, speram, in rapida schimbare. Urmatoarele cred ca ar fi principalele provocari carora va trebui sa se gaseasca raspuns:

La nivel de politici educationale

Democratizarea si transparentizarea deciziei de politica educationala
Instituirea unui mecanism decizional interactional in care este captata vocea tuturor celor interesati (engl. "stakeholders")
Trecerea de la decizia de politici la invatarea interactiva de concepere a politicilor (engl. "policy learning")
Elaborarea unei politici globale clare pe cel putin urmatorii 6 ani (pana in 2010)
Elaborarea unor politici sectoriale corente si corelate
Elaborarea de strategii si mecanisme de implementare
Trecerea de la "invatamantul de stat" la "invatamantul public"

La nivelul invatamantului preuniversitar

A. Politici

- Depolitizarea reala si serioasa a sferei educatiei
- Crearea de politici sectoriale clare
- Clarificarea sistemului de invatamant obligatoriu (intrucat trecerea la invatamantul obligatoriu de 10 clase s-a facut in pripa prin "arderea" oricarei etape de clarificari conceptuale)

B. Curriculum si evaluare

- Reinstituirea curriculum-ului la decizia scolii
- Clarificarea statutului si formatului evaluarii.

C. Dascalii

- Profesionalizarea profesiei de dascal
- Asigurarea unei motivari financiare decente

D. Scoala

- "Scola ca organizatie care invata permanent"
- Scoala si mediul extern (rolul scolii ca factor de coeziune sociala).

Dr. Alexandru Crisan, Presedinte Executiv Centrul Educatia 2000+

Adjunct Profesor de Politici educationale internationale la Teachers College - Columbia University, New York ; Profesor Asociat de Politici Educationale Comparate la Universitate Bucuresti (Facultatea de Litere; Facultatea de Stiintele Educatiei); consultant al Bancii Mondiale, Bancii Asiatice de Dezvoltare, UNDP, UNESCO, OSI.

Sursa: Centrul Educatia 2000+