Statul isi joaca pe bursa controlul asupra datoriilor Rompetrol

Cand un cetatean are o rata de 200 de euro pentru un credit ipotecar, exista doua variante: ori plateste rata la scadenta, ori ii ia banca apartamentul. Rafinaria Petromidia a avut o datorie de 600 de milioane de dolari, dar statul nu isi va lua rafinaria inapoi, ci joaca datoria acesteia pe bursa.***Forum

[Gandul]


Cand un cetatean are o rata de 200 de euro pentru un credit ipotecar, exista doua variante: ori plateste rata la scadenta, ori ii ia banca apartamentul. Rafinaria Petromidia a avut o datorie de 600 de milioane de dolari, dar nu statul nu isi va lua rafinaria inapoi, ci joaca datoria acesteia pe bursa.

Intr-o prima faza, la nivelul anilor 2000-2002, statul pasuia Petromidia prin reesalonari aprobate de catre Ministerul Finantelor. Legislatia s-a inasprit si a venit vremea cand reesalonarea la reesalonare nu a mai fost posibila.

Astfel a ajuns rafinaria Petromidia, cumparata de Dinu Patriciu, la mana guvernului Nastase.

In octombrie 2003, fostul cabinet aproba trei favoruri pentru Rompetrol Rafinare Constanta (RRC):
1. ii amana plata datoriei cu o dobanda de proximativ 4,16% (mai precis EURIBOR+1,5% sau 2%), considerata de unii analisti mica pentru ratingul de atunci al companiei.

2. plata datoriei se amana peste 20 de ani (!), timp in care se RRC platea doar dobanda (aproximativ 25 de milioane de dolari pe an); e ca si cum, pentru creditul la casa, platesti 20 de ani doar dobanda si apoi integral suma imprumutata. Sau pierzi casa. Doar ca ultima parte nu se aplica la Petromidia.

3. la finele celor 20 de ani, daca rafinaria nu are banii, statul ramane cu actiunile, adica preia o parte din companie.

Dar cat? O analiza mai de profunzime, sub rezerva lipsei tuturor datelor din cauza opacitatii autoritatilor, indica o ipoteza interesanta: la scadenta, particica din rafinarie pe care ar prelua-o statul ar fi diluata sub o pozitie de control, ceea ce l-ar lasa fara argumente in recuperarea banilor.

Am descris mai sus ce a insemnat transformarea datoriei statului in obligatiuni, in conditiile trasate de Nastase.

Intre timp s-a schimbat puterea, insa, printr-o intelegere inexplicabila intre PSD si o parte din alianta la guvernare, Parlamentul a trecut ordonanta rapid, fara dezbateri - vocile care au cerut un ragaz pentru a intelege si parlamentarii despre ce era vorba au fost ignorate.

Singura schimbare semnificativa adusa prin legea de aprobare: scadenta nu mai este de 20 de ani, ci de sapte. Cu alte cuvinte, in 2010, rafinaria ar urma sa isi plateasca datoriile. Sau nu.

In cazul in care nu le plateste: statul are optiunea sa isi recupereze banii preluand o parte din rafinarie. Acest lucru devine posibil prin conversia obligatiunilor in actiuni - acestea din urma dau dreptul de proprietate.

Dar mai exista un element care a fost introdus in Ordonanta Nastase si a trecut ca prin branza prin Parlament: listarea la bursa.

Aceasta operatiunie este pe punctul de a se produce. CNVM a emis un regulament in acest sens, Consiliul de Administratie al Rompetrol a aprobat operatiunea. Totul tine de o hotarare a cabinetului Tariceanu, pentru ca acestea sa ajunga efectiv in ring.

Cu cat investitorii se vor inghesui sa achizitioneze aceste titluri, cu atat pachetul statului are sanse sa se dilueze. Daca investitorii se vor inghesui. La acest moment, analistii nu pot estima daca va exista aceasta cerere, intrucat nu au mai fost astfel de situatii pana acum, pentru a se face o comparatie.

"Nu a mai existat un precedent in acest sens, ba chiar nu va mai exista nici macar o urmare a acestei proceduri, particularitatea constand si in faptul ca Legislativul chiar a mentionat in mod expres ca ''CNVM va emite un regulament in acest sens..'' (al listarii obligatiunilor CNVM), cand era suficienta o decizie sau cel mult o instructiune....", spune Nicolae Gherghus, director general la Confident Invest.

Sa ne imaginam scadenta: la acea data, daca rafinaria nu are banii, statul ar putea sa isi schimbe obligatiunile in actiuni - adica sa devina proprietar pe o parte din Petromidia. Dar cu cat pachetul sau s-a diminuat, cu atat mai putin va avea statul. Desigur, aceasta este doar o ipoteza.

Asa cum au lipsit si in Parlament, prin urgenta impusa de votul PNL-PSD, analizele nu sunt dorite, iar transparenta nu pare sa caracterizeze Ministerul Finantelor Publice in acest subiect.

In aceste conditii, analistii pot emite unele interpretari sub rezerva datelor existente.

Catalin Dimofte spune: "Daca le listeaza, statul POATE intr-adevar pierde controlul.