Un Iran dotat cu arme nucleare - o amenitare pentru intreaga lume

De ce a amenintat presedintele francez Jaques Chirac, saptamana trecuta, ca va folosi arme neconventionale - adica nucleare - impotriva statelor teroriste? Si de ce a anuntat Iran-ul ca va muta rezervele de comert exterior de pe tarmurile europene (desi de atunci si-a retractat avertismentul)? [KROSS Press Agency]Forum

Raspunsul se afla in ambitiile nucleare ale Teheranului.

Iranul are nevoie de arme nucleare, si nu pentru a ataca Israelul, ci pentru a sprijini expansiunea imperialista prin mijloace militare conventionale, informeaza publicatia Asia Times Online, citata de KROSS Press Agency.

Exporturile de petrol are Iran-ului se vor reduce la 0 in 20 de ani, pana la punctul demografic in care costurile mentinerii unei populatii imbatranite ii vor zdrobi finantele de stat, asa cum se arata in articolul Demographics and Iran's imperial design (Demografia si design-ul imperialist al Iranului), publicat la 12 septembrie 2005.

Chiar in afara frontierelor prezente ale Iran-ului se afla resursele de petrol ale Irak-ului, Azerbaijan-ului si Turkmenistan-ului, si nu la mare distanta se afla concentrarile petroliere ale partii estice a Arabiei Saudite. Vecinii sai sunt la fel de alarmati ca si Washington-ul in legatura cu un eventual Iran dotat cu armament nuclear si, pe de alta parte, destul de fericiti ca Washington-ul va anula aceasta capacitate.

Este remarcabil cat de repede a aparut un consens international in ceea ce priveste eventuala folosire a fortei impotriva Iran-ului. Referirea indirecta pe care Chirac o facea la capacitatea nucleara a Frantei a reprezentat un avertisment pentru Teheran. Mohamed El Baradei, castigatorul Premiului Nobel pentru pace de anul trecut, a declarat pentru Newsweek ca, intr-o situatie extrema, ar putea fi necesara forta pentru a stopa achizitionarea de catre Iran a unei capacitati nucleare.

Ministrul german al Apararii, Franz Josef Jung, a declarat publicatiei Bild am Sonntag ca optiunea militara nu poate fi lasata la o parte, desi initial ar trebui incercate eforturi diplomatice. Bild, ziarul german cu cel mai mare tiraj, a publicat poza presedintelui iranian, Mahmud Ahmedinejad, alaturi de o poza a lui Adolf Hitler, cu titlul "Va arunca Iran-ul lumea in abis?"

Aceiasi europeni care au acuzat Statele Unite pentru ca au invadat Irak-ul, desi aveau dovezi insuficiente ca ar exista acolo arme de distrugere in masa, s-au inscris deja intr-o campanie militara impotriva Iran-ului, inainte ca acesta sa obtina WMD (arme de distrugere in masa). Exista si un numar de motive pentru aceasta lipsa brusca de sensibilitate, toate conducand la petrol.

In primul rand, Arabia Saudita  si Emiratele Arabe Unite ar fi cele care ar avea cel mai mult de pierdut daca Iranul s-ar echipa nuclear. Nimeni nu poate prezice cand va deveni instabil Regatul Saudit, dar, atunci cand o va face, Iran-ul va fi gata sa isi sprijine religionarii siiti, care reprezinta majoritatea producatorilor de petrol din estul regatului. 

La un moment dat, Statele Unite isi vor reduce sau chiar elimina prezenta in Irak, iar rezultatul, va fi un razboi civil. In conditiile acestui haos, Iran-ul va avea un pretext sa-si extinda prezenta si asa substantiala la sol in Irak, poate chiar si pentru a interveni militar in favoarea co-religionarilor sai siiti.

Provinciile din nordul Imperiului Persan sunt Azerbaijanul de astazi, iar un Iran care detine arma nucleara ar putea sa readuca in discutie pretentiiile persane asupra Azerbaijanului. Iranul continua, de altfel, sa emita pretentii si asupra resurselor energetice din Marea Caspica, conform tratatelor iraniano-sovietice din 1921 si 1940. (1)

In acest timp, stadiul relatiilor iraniano-azerbaijane este mai bun ca niciodata, Iranul furnizand gaze naturale catre acea parte a Azerbaijanului care era ocupata de Armenia, iar capitala Baku aparand programul nuclear al Iranului. Cum productia de petrol a Iranului se va diminua in urmatoarele doua decenii, pretentiile istorice asupra regiunii caspice sunt foarte probabile.

Inclinatiile apocaliptice ale presedintelui Ahmedinejad au dus deja la o serie de comentarii din partea analistilor occidentali, care au remarcat ca acesta pare sa creada in reintoarcerea lui Mahdi, cel de-al 12-lea imam.

Dubiile privitoare la sanatatea mintala a acestuia exista, dar, in viziunea analistilor, chiar si oamenii nebuni pot fi calculati si vicleni. Pe de alta parte, previziunile Iranului sunt sumbre. De mai bine de o generatie tara se lupta cu scadere a natalitatii, colaps economic si dezradacinare culturala. Atunci cand rationalul nu gaseste o solutie pentru o problema nerezolvabila in sine, irationalul poate sa preia conducerea. Ca si Hitler, care era de asemenea nebun, dar persiflat de Occident ani de zile pana sa isi puna in aplicare planul nebunesc, Ahmedinejad duce o politica imperiala rational de dezgustatoare.

Tinand cont ca Israelul poseda o mare cantitate de arme, dar si capacitate termonucleara, e foarte putin probabil ca Iranul sa atace Israelul daca nu va fi strans cu usa sa o faca. Pus fata in fata cu ruina si situatiile fara de iesire, republica islamica e pe deplin capabila sa se lanseze intr-o maniera distructiva suicidara, nu doar impotriva statului Israel, dar si impotriva altor tari care i se opun.

Orice s-ar spune despre Chirac, presedintele Frantei nu este deloc prost, deoarece a considerat ca e mai prudent sa atentioneze Iranul ca orice intentie a acestei tari de a-si pune in aplicare ambitiile imperialiste va duce la un raspuns nuclear al Frantei. Securitatea din Franta crede, in mod clar, ca Iranul isi poate exprima frustrarile prin intermediul actiunilor teroriste in Vest.

In schimb, cel mai mare perdant in cazul unei confruntari iraniene cu Vestul va fi China, tara cu cea mai rapida crestere economica dintre toate statele lumii, dar si cel mai putin eficienta in folosirea energiei. Pretul ridicat al petrolului va dauna economiei chineze mai mult decat orice, iar scepticismul Beijingului de a sprijini eforturile Vestului impotriva Iranului sunt de inteles in acest context. Nu e clar cum va proceda China daca restul comunitatii internationale se va confrunta cu Iranul, dar nici nu prea conteaza acest lucru in contextul creat.

Washingtonul va initia o actiune militara impotriva Iranului cu mari precautii, dar va face pana la urma acest lucru, cu exceptia situatiei in care Ahmedinejad se va retrage si se va razgandi. In schimbul unui exemplu de prosperitate si democratie in Orientul Mijlociu, administratia Bush va iesi din toata aceasta lupta cu o ecomomie slabita de pretul mai mare al petrolului si de haosul de pe pamantul irakian. Am inceput cel de-al treilea act al tragediei pornite pe 11 septembrie 2001 si nu exista nici o cale sa impiedicam desfasurarea lui.  

Paris, Franta/26 ianuarie/KROSS Press Agency




Stire preluata de la Euroactiv.ro