Analiza: Romania pe locul doi la oferte de munca, dupa instalatorul polonez

Oferta de forta de munca romaneasca se afla pe locul al 2-lea dupa cea poloneza, intre noile state membre (si cele in curs de aderare), de aceea firmele care au castigat licitatiile pentru anul mobilitatii au in vedere si tara noastra, chiar daca nu este inca membra a U.E.

2006 - anul mobilitatii fortei de munca in U.E.

          Comisia Europeana (C.E.) a declarat anul 2006 drept  an al mobilitatii lucratorilor . Cu conotatii geografice si ocupationale,  mobilitatea  ar urma sa aduca beneficii atat patronilor, cat si angajatilor. Momentul coincide cu mai multe initiative legislative sau de alta natura aflate pe agenda sociala a U.E. Se asteapta decizii privind deschiderea pietei muncii pentru noile state membre dupa 1 mai 2006, se lanseaza un portal web inventariind locurile de munca vacante in intreaga U.E., se promoveaza un proiect de directiva care stimuleaza mobilitatea pensiilor si se monitorizeaza efectele aplicarii  Planului de actiune privind meseriile si mobilitatea , lansat in anul 2002.

La ce ajuta mobilitatea fortei de munca ? 

          Vector de consolidare a infrastructurii pietelor muncii in Uniunea Europeana, mobilitatea contribuie la cresterea competitivitatii si la o mai deplina angajare a fortei de munca. Miscarea lucratorilor dintr-o tara in alta si dintr-o meserie in alta in functie de necesitati contribuie la crearea unei autentice piete interne unice pe dimensiunea fortei de munca.

          Permitandu-se salariatilor sa se miste liber, se creeaza mediul unei mai solide coeziuni sociale, obiectiv fundamental al constructiei europene.

          Piata muncii in U.E. este caracterizata printr-un somaj ridicat in mai multe regiuni si sectoare, iar in altele, dimpotriva, prin lipsa de personal calificat. Discrepante se inregistreaza si pe categorii de varsta. Daca media somajului in U.E.-25 este de 9 %, la tineri el se apropie de 19 %. O mai mare mobilitate ar ajuta la egalizarea acestor "varfuri" nedorite.

          Mobilitatea activeaza abilitati latente ale individului. Un roman care a lucrat in Spania este mai bine pregatit pentru schimbare decat unul care a stat acasa. Schimbarea locului de munca ii dezvolta omului abilitatile profesionale si personale, ii imbogateste cunostintele, ii ofera mai multa satisfactie a muncii si, pe ansamblul societatii, creste gradul de angajare a fortei de munca.

          Contextul globalizarii impune si el mai multa mobilitate a angajatilor. Schimbarea tarii in care lucrezi poate fi benefica, atat in plan profesional cat si personal, chiar daca implica eforturi si sacrificii.  Prima problema dificila este gasirea unui loc de munca intr-un mediu necunoscut, uneori chiar ostil, care implica schimbarea limbii de comunicare, a locuintei, a vecinilor si a prietenilor. Apar costuri legislative, administrative si personale in legatura cu mutarea dintr-o tara in alta. Cine isi asuma riscurile? Cine renunta la comoditatea cotidiana in cautarea unui venit suplimentar? Oamenii dinamici, intreprinzatori, harnici, printre ei multi romani.

          Prin desemnarea anului 2006 drept an al mobilitatii lucratorilor, U.E. isi propune trei obiective:

1.      sa atraga atentia asupra:

-          dreptului lucratorilor de a circula liber in tarile membre;

-          existentei posibilitatilor de mobilitate profesionala (ocupationala);

2.      sa promoveze schimbul de practici pozitive intre actorii interesati din diverse tari, indeosebi autoritati publice, parteneri sociali si operatorii economici particulari;

3.      sa promoveze o mai profunda analiza a fluxurilor fortei de munca in interiorul U.E., identificand obstacolele si motivatiile mobilitatii.

Pe langa incercarea de a elimina pe cat posibil, de la 1 mai 2006, restrictiile in calea circulatiei libere a lucratorilor, U.E. are in vedere si alte masuri pe parcursul anului curent. Pe agenda Parlamentului European s-a inscris posibilitatea de transfer, dintr-un stat membru in altul, a dreptului la pensie.

Proiectul directivei serviciilor va fi si el unul din instrumentele de deschidere a pietelor muncii, in anul 2006.

          Activitatile preconizate in cadrul "Anului mobilitatii" se grupeaza in 4 categorii :

-          activitati si evenimente la nivel unional, menite sa promoveze mobilitatea si sa-i faca mai bine cunoscute avantajele si beneficiile ;

-          activitati la nivel national sau regional, promovate de actorii interesati, proiectele fiind cofinantate de U.E. prin licitatii, pentru crearea unei adevarate  culturi a mobilitatii  ;

-          studii si analize la nivel national, transnational si unional ;

-          alte initiative ale organizatiilor publice sau private, care sa contribuie la obiectivele  Anului mobilitatii .

-          In anul 2002 s-a elaborat un  Plan de actiune privind profesiile si mobilitatea , a carui aplicabilitate a expirat la finele anului 2005.

-          S-a infiintat o retea electronica de servicii europene pentru forta de munca, formata din 650 de consilieri care ofera informatii si asistenta specializata pentru lucratori si familiile lor. Lunar circa 500.000 de persoane beneficiaza de aceste informatii, in orice moment fiind afisate circa 1 - 1,5 milioane de locuri de munca vacante.

-          In luna iunie 2004 s-a introdus cardul de asigurari de sanatate in 13 din statele membre ale U.E., treptat extinzandu-se si in celelalte state membre.

-          Pentru perioada 2005 - 2008 s-au elaborat un set de  Orientari pentru forta de munca , menit sa consolideze infrastructura pietelor muncii in U.E., anticipand efectele restructurarii economice.

-          Prin Reglementarea nr. 883 din 2004, s-a accelerat coordonarea schemelor de securitate sociala intre statele membre.

          Comisia Europeana pune la dispozitie un buget de 6 milioane euro sub forma unui proiect pilot, din care 4,3 milioane sunt alocate proiectelor care fac cunoscute avantajele  mobilitatii . Licitatia s-a adjudecat in septembrie 2005.

          Restul se aloca pentru evenimente mari, cum ar fi conferinta de la Viena din 29-30 septembrie 2006 sub genericul  Job Fair Europe , cu targuri de joburi in circa 100 de orase europene. Se  aloca fonduri si pentru studii asupra mobilitatii fortei de munca si pentru ameliorarea statisticilor in domeniu. Se va acorda un premiu european organizatiei care a contribuit cel mai mult in anul 2006 la stimularea mobilitatii fortei de munca.

Rezultatul confruntarii intre doua curente, cel al stimularii mobilitatii sprijinit de C.E. si cel al protectionismului sustinut de unele vechi state membre, se va revela dupa 1 mai 2006, cand expira prima perioada de tranzitie, de 2 ani, impusa liberei circulatii a lucratorilor din noile state membre, mai sarace.

          La 1 mai 2004, momentul ultimei extinderi a U.E., 12 din vechile state membre au impus perioade de tranzitie in care se mentin restrictii la intrarea lucratorilor din statele nou venite. Trei state nu au aplicat restrictii : Marea Britanie, Suedia si Irlanda. Dintre noile state membre, trei au apelat la reciprocitate, impunand si ele restrictii in sens invers : Polonia, Slovenia si Ungaria.

          Restrictiile s-au impus pentru o perioada initiala de doi ani, cu posibilitate de prelungire cu inca trei si apoi cu inca doi. Austria in mod sigur va prelungi perioada cu inca doi ani, dupa 1 mai 2006, in ciuda faptului ca detine presedintia U.E. Ambasadorul Austriei la U.E. a declarat ca nu se va putea opune cererii tarii sale, tinand cont de apropierea geografica a Ungariei, Slovaciei si Cehiei.

Fluxuri ale fortei de munca

          Statisticile nu justifica prelungirea perioadei de tranzitie. In Suedia, intr-o jumatate de an de la liberalizare, dupa 1 mai 2004, s-a inregistrat o crestere de numai 0,07 % a intrarilor de lucratori din noile state membre. Instalatorul polonez  a ramas doar o legenda, pentru ca in Marea Britanie, intr-un an de zile dupa extindere, s-au inregistrat numai 95 de cereri din partea polonezilor pentru angajare ca instalatori.

Imobilismul "apasa" greu asupra pietelor muncii din U.E. Mai putin de 2 % din lucratori si-au parasit tara de origine pentru a lucra in alta tara. In 9 state membre, 40 % din lucratori nu si-au schimbat locul de munca in ultimii 10 ani.

          In ciuda acestor evidente, persista teama de  invazia  fortei de munca mai competitiva din noile state membre.

          Principalele fluxuri ale fortei de munca in interiorul U.E. - 25 in primele 6 luni dupa extindere au fost modeste, sub asteptari.

- numar de lucratori (pe coloana tari de origine, pe linie tari de destinatie) -

Sk

Cz

Pl

Lit

Let

Ung

Est

Slo

Alte

Total

MB

13.445

8.850

73.545

20.095

9.070

3740

1.990

165

95

130.990

Irl

4.664

3.004

26.118

11.760

6.015

1.770

1.561

60

140

55.092

Sue

64

101

2.460

659

248

189

342

16

4

4.083

Fin

22

11

130

61

108

61

1.692

19

0

2.104

Slo

1.440

102

347

18

2

117

0

3

2.029

Cz

59.818

8.882

142

9

131

3

29

10

69.024

          Statisticile demonstreaza clar ca pericolele au fost mult exagerate.

In acelasi timp, in "vechile" state membre mobilitatea populatiei este scazuta, in general, asa cum rezulta din statisticile de mai jos.

Care traiesc in

tara de origine

Care traiesc intr-un alt stat membru al U.E.

- in mii persoane -

- in mii persoane -

% din care forta de munca

8.483

22

29,5

Danemarca

4.338

15

41,2

Grecia

8.967

10

35,4

Spania

34.343

66

44,4

Franta

46.764

192

39,9

Italia

45.769

52

49,5

Luxemburg

351

2

55,5

Austria

6.619

30

..

Portugalia

8.658

41

65,4

4.242

5

44,6

TOTAL

168.533

435

43,9

Sursa : Labour Force Survey 2002

          In tarile care nu au impus restrictii, intr-o perioada de un an si jumatate de la extindere, peste 250.000 est-europeni au depus cereri de a lucra in Marea Britanie, in timp ce in Irlanda au intrat 85.000, iar in Suedia 22.000.

Daca forta de munca se deplaseaza dinspre tarile mai sarace spre cele mai bogate, pensionarii circula in sens invers. Ambasadorul Austriei la U.E., Gregor Woschnagg, a prezentat date relevante la mijlocul lunii ianuarie 2006 : daca numarul lucratorilor spanioli in Germania este de circa 300.000, cel al pensionarilor germani stabiliti in Spania a depasit cu mult 1 milion. In plus, tot mai multi germani pleaca in alte tari in cautarea unui loc de munca.

Conform Agentiei Reuters, in anul 2004 peste 150.000 de germani au plecat la munca in alte tari, multi dintre ei inalt calificati, in felul acesta inregistrandu-se cel mai mare exod de forta de munca germana din anii