Comentariu: Patru pasi spre succes

<i>09:35</i>
 
Trecerea printr-un loc public aglomerat cum este un aeroport iti poate oferi nenumarate surprise, unele placute, altele... mai putin. Aflandu-ma zilele trecute pe aeroportul din Budapesta am avut parte de o reala si placuta surpriza. Nu departe de mine, un domn ceva mai tomnatic citea ziarul. "Cati oameni nu fac acest lucru asteptand momentul fericit al imbarcarii", o sa spuneti. Adevarat. Numai ca acest calator citea un ziar mai special avand in vedere locul in care ne aflam: Education Focus. Iar titlul articolului era scris cu litere de-o schioapa: Ministerul Educatiei stabileste patru pasi pentru viitoare succese. Curios din fire, preocupat de ce se mai intampla prin educatie, dar si atras de incitantul titlu, ma dau mai aproape si incerc sa trag cu coada ochiului. N-a fost nevoie de prea mult efort, avionul norocosului a sosit in cateva minute, iar obiectul curiozitatii mele a fost repede abandonat. Ma grabesc sa pun mana pe el si... ce sa vezi?

Publicatia cu pricina era un supliment saptamanal al ziarului "The Budapest Sun", care relua si comenta un comunicat oficial al Ministerului Educatiei din Ungaria. Pe scurt era vorba despre decizia Ministerului educatiei maghiar de a lansa odata cu inceputul anului scolar 2005-2006 un amplu program intitulat "Pentru drum", care contine patru subprograme, nimic altceva decat pasii pomeniti in titlu. Tinta acestora sunt 22 de mii de copii dezavantajati si 4.400 de profesori care lucreaza cu acestia, iar scopul sau "eliminarea inechitatilor reproduse in sistemul de invatamant". Fondurile implicate in program sunt considerabile 5,6 milioane USD in 2005 si alte 12 milioane USD in 2006.

Conform ziarului amintit, programul urmeaza sa ofere asistenta pe patru directii principale, si anume:

- Drumul spre calificarile profesionale, incluzand 2.000 de elevi si 400 de profesori din invatamantul profesional care califica in meserii deficitare pe piata muncii;

- Drumul spre stiinta, cuprinzand 4.000 de elevi si 800 de profesori care obtin performanta in invatamantul centrat pe studiul matematicii, stiintelor si in cel tehnic;

- Drumul spre scolile secundare, care urmareste imbunatatirea performantei a 8.000 de elevi din clasele a saptea si a opta si a 1.600 de profesori; si

- Drumul catre acces, care vizeaza asigurarea succesului la examen a elevilor din acelasi grup-tinta.

De asemenea, cititorul este avertizat ca acest program se adauga celor deja existente.

Ce ne poate spune noua, romanilor, aceasta atat de seaca relatare. Desigur, am putea glossa mult pe marginea acestei initiative, dar nu stim foarte multe detalii despre continutul  proiectelor propuse. Si totusi ...

Primul lucru pe care ar trebui poate sa-l remarcam este acela ca in tara vecina, deja integrata in Uniunea Europeana, exista un saptamanal centrat pe problemele educatiei. Sa fie acesta un semn al importantei educatiei in societatea amintita, sa fi contribuit cumva educatia la amintita integrare? Poate...

Despre guvern aflam insa cu siguranta ca este unul dispus sa faca un efort semnificativ pentru sustinerea educatiei, pentru schimbarea prin educatie, des clamata si pe la noi cu ceva vreme in urma, dar uitata acum.

Mai aflam ca pe la vecinii nostri schimbarea se face intr-o maniera sistematica, cu tinte precise, incluzand categorii de scoli si segmente anume din ceea ce indeobste numim, impersonal, populatie scolara. Demn de subliniat este faptul ca proiectele vizeaza, in paralel si in egala masura, elevii dar si profesorii acestora. Nu stim cum anume se va interveni in cazul profesorilor, dar decizia in sine este demna de retinut. Nu pot sa-mi reprim gandul ca in cazul nostru investitia in resursa umana specifica activitatii scolare este aproape nula. Evident, nu ma gandesc acum la salariile profesorilor, ci la sansele pe care acestia le au de a-si perfectiona tehnicile de predare-invatare, de a invata din exemplele de buna-practica, inca existente in educatia romaneasca s.a.m.d. Cat timp va mai trebui oare sa treaca pana cand si autoritatile romane sa inteleaga ca institutiile si mecanismele deja existente in domeniul formarii personalului didactic ar trebui sa si functioneze? Ce ar mai trebui sa facem pentru a se intelege ca ideea de piata libera in domeniul formarii continue a personalului didactic, clamata de altfel in documentele oficiale si, mai ales, in cele destinate institutiilor internationale, trebuie sa devina o realitate?

Nu e deloc neglijabil nici aspectul financiar al problemei. Proiectele mai sus amintite au nu numai un orizont de timp precis, dar si finantarea asigurata. Putem compara aceasta abordare cu lungile liste de bune intentii care, de cele mai multe ori, tin loc de proiecte educationale in tara noastra? Caci ce altceva decat bune intentii sunt acele "proiecte" care nu au nici buget si nici surse de finantare asigurate.

Sa fie o intamplare sau "vointa arbitrara a Europei" faptul ca Ungaria este membra a Uniunii Europene iar noi inca nu?

Eugen Palade

Sursa: Centrul Educatia 2000+