Daianu: Veniturile la buget si cota unica de impozitare in perspectiva aderarii

Masuri ce urmeaza a fi luate in cadrul pregatirii pentru aderare vor dezvalui probabil anumite rigiditati structurale, in timp ce cheltuielile legate de UE vor exacerba situatia bugetului. Gravitatea problemei depinde de cat de mult aderarea va impulsiona performantele economice, argumenteaza economistul si fostul Ministru al Finantelor, Daniel Daianu.

La putin timp dupa ce a fost ales in noiembrie 2004, guvernul premierului roman Calin Popescu Tariceanu a lansat o reforma fiscala radicala, introducand o cota unica de impozitare de 16% pentru venituri si profituri. Desi aceasta masura are sens intr-un context european mai larg, unele voci au pus la indoiala oportunitatea momentului ales de guvern. Alte masuri ce urmeaza a fi luate in cadrul pregatirii pentru aderarea la UE vor dezvalui probabil anumite rigiditati structurale, in timp ce cheltuielile legate de UE vor exacerba situatia bugetului. Gravitatea problemei depinde de cat de mult aderarea la UE va impulsiona performantele economice.

Alegerile prezidentiale si legislative din noiembrie 2004 au rezultat intr-o schimbare politica majora in Romania. Noul guvern a introdus o reforma fiscala radicala care se bazeaza pe o cota unica de impozitare de 16% pe venituri si profituri. Reforma este cel mai bine evaluata in contextul mai larg al concurentei fiscale in Europa -- atat tarile bogate cat si cele mai putin bogate incearca sa atraga mai multe investitii pe plan intern intr-un moment in care provocarile legate de concurenta se inmultesc. Ungaria si Polonia au fost deschizatoare de drumuri in ultimii ani, aceasta din urma -- invatand din experienta Slovaciei -- luand in considerare introducerea cotei unice de impozitare. Statele mai vechi membre ale UE nu au ramas insensibile la aceste masuri. Austria a redus deja impozitele pentru persoane juridice, iar cancelarul german Gerhard Schroeder a anuntat recent planurile sale de a face acelasi lucru.

Desi motivul pentru scaderea impozitelor este evident, momentul ales de guvernul roman a dat nastere la intrebari. Economia a crescut rapid in ultimii ani, in medie cu o rata de 6% din PIB in ultimii patru ani, si mai mult de 8% in 2004. In acelasi timp, deficitele externe au crescut in mod rapid si constant. Acest context este ceea ce sta la baza dialogului dificil dintre autoritatile de la Bucuresti si FMI in ultimele luni. Fondul este ingrijorat de faptul ca veniturile la buget ar putea fi afectate de cota unica de impozitare intr-o economie privita ca fiind "supraincalzita".

Insa cota unica de impozitare introdusa in Romania trebuie privita in contextul mai larg al planificatei aderari a Romaniei la UE in 2007. Aceasta tara a semnat tratatul de aderare pe 25 aprilie, insa performantele sale sociale si economice trebuie sa impulsioneze eforturile de reforma pentru a evita amanarea aderarii cu un an, asa cum este prevazut de asa-numita clauza "de salvgardare". In acest timp, asupra Romaniei se vor exercita in continuare presiuni pentru a trece la o economie mai orientata spre piata.

De fapt, imaginea de ansamblu s-a imbunatatit substantial in ultima perioada. Inflatia este de sub 10% pentru prima data in 15 ani, sistemul bancar este solid, rezervele Bancii Nationale acopera mai mult de sase luni de importuri, iar exporturile au crescut in mod solid. Insa raman domenii fragile in economie, si anumite schimbari specifice, cum ar fi liberalizarea totala a contului de capital, sunt solicitate de acquis -ul comunitar. Acest lucru, impreuna cu reforma fiscala si alte socuri institutionale -- circulatia libera a leului, cresterile administrate ale preturilor si tarifelor, introducerea leului greu, trecerea la atacarea directa a inflatiei, un nou cod al muncii si conditiile impuse de politica legata de concurenta a UE -- vor testa capacitatea economiei de a se adapta.

Noile masuri vor dezvalui probabil rigiditati semnificative, care vor necesita ajustari. Banca Nationala, mentinand o marja de 3% in jurul ratei anuale a inflatiei de 7%, vorbeste in mod implicit despre posibilitatea scaparii de sub control a inflatiei, care ar putea aparea intr-un moment nepotrivit, in vederea introducerii unui regim de politica monetara care sa se concentreze in mod clar asupra inflatiei.

Informatiile privitoare la deficitul comercial in primele doua luni ale anului indica spre o tendinta aflata in crestere: este cu aproximativ 80% mai mare in comparatie cu aceeasi perioada din 2004. Deficitul de cont curent a continuat de asemenea sa creasca in ritm alert, creditele non-guvernamentale stabilind acest ritm. La 1 aprilie a inceput un val de cresteri de preturi si tarife, ceea ce a avut impact asupra dinamicii inflatiei. Progresul scaderii inflatiei depinde nu numai de reverberatiile acestor cresteri in economie ci si de impactul lor asupra perspectivelor cu privire la inflatie.

Situatia macroeconomica descrisa mai sus arata de ce discutia cu privire la posibilele scapari de ordin politic nu este mai mult decat un simplu exercitiu intelectual. Cresterea economiei, extinderea creditelor non-guvernamentale si aprecierea leului duc la mai mari deficite externe. Aprecierea leului este benefica pentru scaderea inflatiei, insa ramane de vazut in ce masura -- de aici rezulta preocuparea pentru "supraincalzirea" economiei. In cazul in care aceste scapari apar anul acesta insa, acestea nu ar trebui dramatizate. Deficitul bugetar nu este cauza cresterii deficitului de cont curent; principalul motor insa este de departe reprezentat de imprumuturile din sectorul privat, ceea ce reprezinta aproximativ 85% din aceasta cifra. Reducerea bugetului public in scopul limitarii deficitelor externe nu va ajuta prea mult.

Pe masura ce orizontul temporal se extinde, situatia devine mult mai complexa. Dialogul prelungit al Romaniei cu expertii FMI nu se concentreaza asupra cifrelor de anul acesta, ci asupra perspectivei mai largi si in special asupra emergentei presiunilor -- fara legatura cu reforma fiscala -- asupra bugetului public. Aderarea la UE implica cheltuieli substantiale, inclusiv contributia la bugetul comunitar (aproximativ 1,3% din PIB) si co-finantarea fondurilor structurale (peste 1% din PIB). Impreuna cu reforma asigurarilor sociale si nevoia de suplimentare a fondurilor alocate pentru educatie si sanatate, cheltuielile bugetare vor creste cu cel putin 3 pana la 4% anual. Fara o mai buna colectare a veniturilor la buget, si presupunand ca celelalte conditii raman neschimbate, deficitul bugetului public consolidat va ajunge la 4 pana la 5% din PIB in decurs de cativa ani.

Deficitele bugetare care au continuat sa scada in ultimii ani ascund o importanta problema structurala, care rezulta din doi factori. Unul dintre acestia este imposibilitatea de a reduce cheltuielile, daca Romania va trebui sa ofere un volum de bunuri corespunzatoar pentru o tara membra UE. Al doilea este faptul ca aderarea la UE aduce cu sine anumite conditii legate de competitivitate si modernizare.

Ca nou stat membru, Romania se va alatura catorva tari vecine care au acumulat deficite bugetare mari din cauza costurilor de aderare. Insa situatia din Republica Ceha, Ungaria si Polonia difera in mod semnificativ de cea din Romania. In aceste tari, veniturile la buget sunt mai mari de cateva puncte procentuale din PIB, ceea ce face mai usoara punerea in aplicare a ajustarilor dureroase asupra cheltuielilor bugetare, in cazul in care aceste reduceri sunt necesare. Mai mult, in aceste tari este operativa logica "deficitelor duble", deficitele externe coexistand cu deficitele bugetare considerabile -- astfel, o scadere majora a deficitului bugetar ar duce probabil la o scadere corespunzatoare a deficitului de cont curent, unde o ajustare a a balantei platilor este extrem de necesara.

In Romania, deficitele bugetare aflate in scadere in ultimii ani au coincis cu deficitele de cont curent aflate in crestere rapida. In cazul in care deficitul bugetar va creste in mod semnificativ in anii ce vor veni, fara o reducere in dorinta de consum si imprumut a sectorului privat, deficitul de cont curent ar putea cu usurinta ajunge la 10% din PIB. Un asemenea nivel ar fi ingrijorator deoarece ar implica finantarea din imprumuturi pe termen scurt si intrarea pe piata a capitalului obtinut din speculatii. O depreciere masiva a leului ar fi de asteptat, ceea ce la randul sau ar reaprinde inflatia si ar putea duce la reajustarea bugetului public.

In cazul in care aderarea la UE va aduce o imbunatatire dramatica in performantele economice si sociale ale Romaniei, ingrijorarile descrise mai sus vor disparea in mare parte. Imbunatatiri mai modeste ar putea cel putin sa ajute aceasta tara sa rezolve viitoare probleme bugetare. Ar fi nerealist sa ne asteptam ca aceste probleme sa dispara in mod miraculos. Romania nu isi poate permite sa le ignore pe parcursul dialogului sau cu FMI.

Daniel Daianu

Sursa: Southeast European Times