De ce invidiem noi, cei de la ONU, Cupa Mondiala

Ca o culme a singurului joc cu adevarat mondial, Cupa Mondiala ofera multe modele pe care lumea ar face bine sa le urmeze, scrie Secretarul General al ONU, Kofi Annan.

Poate va intrebati de ce scrie un Secretar General al Natiunilor Unite despre fotbal. Dar, de fapt, Cupa Mondiala ne face pe noi, cei de la ONU, sa ne inverzim de invidie. Ca o culme a singurului joc cu adevarat global, jucat in fiecare tara, de orice rasa si religie, este unul dintre putinele fenomene universale precum Natiunile Unite. Se poate spune chiar ca este si mai universal. FIFA are 207 membri, noi avem doar 191.

Dar exista mult mai multe motive pentru a fi invidiosi. In primul rand, Cupa Mondiala este un eveniment la care toata lumea stie unde se afla echipa sa si ce a facut pentru a ajunge acolo. Acestia stiu cine a inscris, cum si in care minut al jocului. Stiu cine a ratat cu poarta goala, stiu cine a salvat lovitura de pedeapsa. Mi-as dori sa avem mai multe competitii de acest gen in familia noastra de natiuni. As dori ca tarile sa se lupte fatis pentru cea mai buna pozitie in clasamentul drepturilor omului si sa se intreaca una pe alta in privinta ratei de supravietuire a copiilor sau a inscrierii in invatamantul secundar. As dori ca statele sa se mandreasca cu performantele lor in ochii intregii lumi. As dori ca guvernele sa raspunda pentru actiunile care au condus la acest rezultat.

In al doilea rand, Cupa Mondiala este un eveniment despre care toata lumea de pe planeta adora sa vorbeasca. Sa disece ce a facut bine echipa proprie si ce ar fi putut face diferit -- fara sa mai vorbim de echipa adversa. Oamenii stau in cafenele in orice loc din lume, de la Buenos Aires la Beijing, discutand la nesfarsit despre momentele cele mai frumoase ale meciurilor, dezvaluind o cunoastere temeinica nu doar a performantelor echipei nationale, ci si a performantelor multor altora, si exprimandu-si opinia asupra acestui subiect cu tot atata claritate cata pasiune. Adolescentii in mod normal tacuti devin brusc elocventi, increzatori si, in mod uimitor, experti analitici. Mi-as dori sa avem mai multe conversatii de acest fel in lumea intreaga. Cetateni consumati de subiectul modului in care tara lor si-ar putea imbunatati performanta in Indexul Dezvoltarii Umane, in reducerea emisiilor de carbon sau a infectiilor cu HIV.

In al treilea rand, Cupa Mondiala este un eveniment unde fiecare tara are sansa de a participa de pe pozitii egale. Doar doua lucruri conteaza in acest joc: talentul si munca in echipa. As dori sa avem mai multi factori egalizatori precum cel din arena globala. Sa avem schimburi libere si corecte fara interferenta subventiilor, barierelor sau taxelor. As dori ca fiecare tara sa primeasca o sansa reala sa isi inscrie valorile pe scena mondiala.

In al patrulea rand, Cupa Mondiala este un eveniment care ilustreaza beneficiile interactiunii fructuoase dintre oameni si tari. Tot mai multe echipe nationale primesc antrenori din alte tari, care aduc noi moduri de a gandi si de a juca.

Acelasi lucru este valabil pentru numarul tot mai mare de jucatori care reprezinta cluburi straine intre Cupele Mondiale. Acestia injecteaza noi calitati in noua echipa, cresc prin experienta si sunt capabili sa aduca echipei nationale o contributie si mai mare. In acest proces, ei devin adesea eroi in tarile adoptive -- contribuind la deschiderea inimilor si a mintilor. As dori sa fie tot atat de clar pentru toti ca migratia umana in general poate crea beneficii triple -- pentru migranti, pentru tarile de origine si pentru societatile care ii primesc. Nu numai ca migrantii isi cladesc vieti mai bune pentru ei si pentru familiile lor, ci sunt si agenti ai dezvoltarii -- economice, sociale si culturale -- in tarile in care pleaca si lucreaza, precum si in tarile de origine, pe care le inspira prin idei noi si experienta in momentul revenirii.

Pentru orice tara, participarea la Cupa Mondiala este o chestiune de mandrie nationala profunda. Pentru tarile care se califica pentru prima data, precum Ghana, tara mea de origine, este o emblema de onoare. Pentru cei care fac acest lucru dupa ani de adversitate, precum Angola, participarea le ofera sentimentul renasterii nationale. Iar pentru cei dezbinati in prezent de conflict, precum Coasta de Fildes, dar a carei echipa de la Cupa Mondiala este un simbol unic si puternic de unitate nationala, acest lucru nu inspira altceva decat speranta renasterii nationale.

Si astfel ajung la ceea ce reprezinta probabil lucrul cel mai de invidiat pentru noi, cei de la Natiunile Unite: Cupa Mondiala este un eveniment in care vedem teluri cu adevarat atinse. Nu vorbesc doar de teluri din punct de vedere al scorurilor unei tari, ci ma refer la cel mai important tel dintre toate -- cel de a fi acolo, parte din familia de natiuni si popoare, sarbatorind umanitatea noastra comuna.

Kofi A. Annan

Acest articol a aparut initial in Bild am Sonntag si a fost preluat apoi de Southeast European Times.