Noi norme UE de prezentare a alimentelor

In scopul de a informa si proteja consumatorii precum si in scopul de a reduce disparitatile existente intre legislatiile statelor membre, s-a decis stabilirea de norme comune la nivel european, care sa reglementeze etichetarea, prezentarea si publicitatea produselor alimentare.

Directiva 2000/13 a Parlamentului European si a Consiliului, din data de 20 martie 2000 privind etichetarea, prezentarea si publicitatea produselor alimentare (Jurnal oficial nr. L 109 din 06/05/2000 p. 29 - 42)
Transpunere in legislatia nationala: Hotararea de Guvern nr. 106 din data de 7.02.2002 (Monitorul Oficial nr. 147 din 27.02.2002)
Modificata de : Directiva 2001/101 si respectiv de Directiva 2003/89 cu privire la mentionarea ingredientelor pe eticheta (modificare in special justificata de necesitatea controlului substantelor alergene)

Cu modificarile urmatoare:

Hotarare nr. 511 din 7 aprilie 2004 pentru modificarea si completarea Normelor metodologice privind etichetarea alimentelor, prevazute in anexa nr. 1 la Hotararea Guvernului nr. 106/2002 privind etichetarea alimentelor
Hotarare nr. 568 din 5 iunie 2002 privind iodarea universala a sarii destinate consumului uman, hranei animalelor si utilizarii in industria alimentara
Hotarare nr. 1719 din 14 octombrie 2004 pentru modificarea si completarea Hotararii 106/2002 privind etichetarea alimentelor
Hotarare nr. 1870 din 22 decembrie 2005 pentru modificarea si completarea Normelor metodologice privind etichetarea alimentelor, prevazute in anexa nr. 1 la Hotararea Guvernului nr. 106/2002 privind etichetarea alimentelor
Hotarare nr. 173 din 9 februarie 2006 privind trasabilitatea si etichetarea organismelor modificate genetic si trasabilitatea alimentelor si hranei pentru animale, obtinute din organisme modificate genetic

Sfera de aplicare : Directiva se aplica produselor alimentare preambalate si destinate a fi livrate astfel consumatorilor finali , restaurantelor, spitalelor sau altor colectivitati similare.
AceastaDirectiva nu se aplica produselor destinate a fi exportate in afara Comunitatii europene.
Directiva stabileste cerinte generale, pentru categorii particulare de produse existand si alte reglementari specifice. Scopul etichetarii este de a da consumatorilor informatii necesare, suficiente, verificabile si usor de comparat. Astfel, aceasta nu trebuie sa induca in eroare consumatorii in privinta caracteristicilor sau efectelor alimentelor si nu trebuie sa atribuie alimentelor proprietati de prevenire, tratare sau vindecare a bolilor sau sa faca referiri la astfel de proprietati. Sunt exceptate de la cea din urma interdictie apele minerale naturale, precum si orice alimente cu destinatii nutritionale speciale (autorizate in acest sens de Ministerul Sanatatii si Familiei).

Eticheta trebuie sa comporte urmatoarele mentiuni:

1. Denumirea sub care este vandut alimentul - este vorba despre denumirea prevazuta pentru alimentul respectiv de catre dispozitiile comunitare aplicabile acestuia sau, in absenta acestora, de catre dispozitiile sau uzantele existente in statul de comercializare. Se admite si utilizarea denumirii sub care alimentul este vandut si fabricat in statul de productie. Dar daca aceasta denumire nu permite consumatorului cunoasterea naturii reale a alimentului si distingerea acestuia de alimente cu care s-ar putea confunda, aceasta trebuie sa fie insotita de o alta informatie descriptiva care sa apara in vecinatatea acesteia.

Mai mult, in cazul in care alimentul importat sub o anumita denumire se distinge in mod esential de cel cunoscut de catre consumator sub aceasta denumire, in ceea ce priveste compozitia sau fabricatia, iar insotirea denumirii cu alte informatii nu rezolva aceasta posibila confuzie, nu se va utiliza denumirea comerciala din tara producatoare.

De asemenea, denumirea sub care este vandut alimentul trebuie sa includa sau sa fie insotita de informatii privind starea fizica a acestuia ori tratamentele specifice la care a fost supus (refrigerare, congelare, afumare, etc.) daca omiterea unor astfel de informatii ar putea crea confuzii in randul consumatorilor. Este obligatorie mentionarea eventualelor tratamente 10 ionizante. Este interzisa utilizarea de termeni precum: "mod.", "tip", "gen" impreuna cu denumirea sub care este vandut alimentul.

2. Lista ingredientelor din care este compus alimentul
Ingredientele trebuie enumerate in ordinea descrescatoare a cantitatii (cu exceptia amestecurilor de fructe si legume) si, sub anumite exceptii, indicate sub denumirea specifica, cu urmatoarele precizari:
- la anexa I a Directivei (categorii de ingrediente pentru care indicarea categoriei se poate substitui indicarii denumirii specifice) - de exemplu: "ulei", "unt de cacao", "legume" etc.
- la anexa II (categorii de ingrediente indicate obligatoriu prin denumirea categoriei lor urmata de numele specific sau de codul numeric CE-de exemplu: Colorant, Emuls ificator , etc.)
- la anex a III (indicarea aromelor)

In anumite conditii nu este obligatorie indicarea ingredientelor pentru :
- Fructele si legumele proaspete
- Apa carbogazoasa
- Otetul de fermentatie care provine in mod exclusiv dintr-un singur produs de baza si care nu a suferit adaugarea nici unui alt ingredient
- Branzeturi, untul, laptele si smantana fermentata, in masura in care nu au suferit decat adaugari de produse lactate, enzime si culturi de microorganisme necesare fabricarii sau de sare, in cazul branzeturilor, altele decat cea proaspata sau topita
- Produsul constituit dintr-un singur ingredient, atunci cand:
a) denumirea comerciala a acestuia este identica cu cea a ingredientului;
sau
b) denumirea comerciala permite identificarea clara a naturii ingredientului
Aditivii care sunt utilizati ca auxiliari tehnologici precum si aditivii continuti in unul sau in mai multe ingrediente atunci cand acestia nu indeplinesc o functie tehnologica in produsul finit, nu apar pe eticheta alimentului

3. Cantitatea ingredientelor sau a categoriei ingredientului , exprimata in procente Aceasta exigenta se aplica atunci cand: ingredientul apare cu denumirea sub care alimentul este vandut ori este in mod obisnuit asociat cu aceasta denumire de catre consumator ; ingredientul sau categoria de ingrediente respective este accentuata la etichetare prin cuvinte, desene ori grafice; sau cand ingredientul sau categor ia de ingrediente respective confera caracteristici specifice alimentului si il diferentiaza de alte produse cu care ar putea fi confundat datorita denumirii sau aspectului sau.

4. Cantitatea neta

5. Durata de valabilitate (in anumite cazuri, mentionarea acesteia nu este necesara - spre exemplu pentru fructele si legumele proaspete, bauturile racoritoare, sarea, painea, otetul, zaharul , bauturile continand 10% sau mai mult in volum alcool, etc.)

6. Conditiile de depozitare sau de folosire, atunci cand acestea necesita indicatii speciale

7. Denumirea sau denumirea comerciala si sediul producatorului, al ambalatorului sau al distribuitorului ; in cazul produselor din import se inscriu numele si sediul importatorului sau ale distribuitorului inregistrat in Romania.

8. Locul de origine sau de provenienta a alimentului, daca omiterea acestuia ar fi de natura sa creeze confuzii in gandirea consumatorilor cu privire la originea sau provenienta reala a alimentului

9. Instructiuni de utilizare, atunci cand lipsa acestora poate determina o utilizare necorespunzatoare a alimentelor

10. Concentratia alcoolica pentru bauturile la care aceasta este mai mare de 1,2% in volum

11. O mentiune care sa permita identificarea lotului

12. mentiuni suplimentare de etichetare pe grupe de produse, prevazute in anexa nr. 1a).

Sursa: Eu-ro Jurnal al CCIB