Publicitatea comparativa - permisa in UE?

Daca Statele Unite ale Americii aveau inca din 1970 o viziune foarte liberala asupra posibilitatii de a-ti promova produsul prin comparatie cu cel al concurentului, tarile europene supuneau in general acest tip de promovare fie unor conditii foarte restrictive (Franta) fie unor interdictii (Belgia, Luxemburg).

La nivelul Uniunii Europene s-a ajuns totusi la o acceptare uniforma dar conditionala a publicitatii comparative, gratie unei Directive din 1997 care a adaugat acest aspect prevederilor in materie de publicitate inselatoare continute intr-o Directiva din 1984 (Directiva 84/450).

Astfel, Directiva 97/55/CE, publicata in JOCE L 290 din 23.10.1997, permite publicitatea comparativa in anumite conditii. Ca o consecinta, a fost necesar ca statele membre UE care interziceau orice forma de promovare a produselor/serviciilor prin comparatie cu cele ale concurentilor, sa isi modifice legislatia pentru a admite acest tip de publicitate.

Directiva defineste publicitatea comparativa ca fiind "publicitatea care, in mod explicit sau implicit, identifica un concurent sau bunuri sau servicii pe care le ofera acesta". De asemenea, pentru o clarificare jurisprudentiala a notiunii de publicitate comparativa se poate vedea raspunsul Curtii de Justitie a Comunitatilor Europene la o chestiune prejudiciala adresata de un judecator national - C-112/99  Toshiba.

Directiva stabileste conditiile in care se poate face publicitatea comparativa. Astfel aceasta este permisa:

- daca nu este inselatoare
- daca se compara bunuri sau servicii avand scopuri sau destinatii identice 
- daca se compara, in mod obiectiv, una sau mai multe caracteristici esentiale, relevante, verificabile si reprezentative - intre care poate fi inclus si pretul - ale unor bunuri sau servicii
- daca nu se creeaza confuzie pe piata intre cel care isi face publicitate si un concurent sau intre marcile de comert, denumirile comerciale sau alte semne distinctive, bunuri sau servicii ale celui care isi face publicitate si cele apartinand unui concurent
- daca nu se discrediteaza sau se denigreaza marcile de comert, denumirile comerciale, alte semne distinctive, bunuri, servicii, activitati sau circumstante ale unui concurent
- daca se compara, in fiecare caz, produse cu aceeasi indicatie, in cazul produselor care au indicatie geografica;
- daca nu se profita in mod incorect de renumele unei marci de comert, de denumirea comerciala sau de alte semne distinctive ale unui concurent ori de indicatia geografica a unui produs al unui concurent;
- daca nu se prezinta bunuri sau servicii drept imitatii sau replici ale unor bunuri sau servicii purtand o marca de comert sau o denumire comerciala protejata;
- comparatiile care se refera la o oferta speciala trebuie sa indice, in mod clar si neechivoc, data la care inceteaza oferta sau, daca este cazul, faptul ca oferta speciala se refera la stocul de bunuri sau de servicii disponibil, iar daca oferta speciala nu a inceput inca, data de incepere a perioadei in care se aplica pretul special sau alte conditii specifice.

Aceste dispozitii sunt reflectate in Romania prin Legea nr.148 din 26 iulie 2000 privind publicitatea, modificata de Ordonanta 17/2003 pentru modificarea art. 8 lit. e) din Legea nr. 148/2000 privind publicitatea.

Material prelucrat de Nina Nau Miron

Sursa: Eu-Ro Jurnal CCIB