Incompetentul sau incoerentul?

Inca din 1980 publicatia britanica The Economist spune ce ar face cu votul, daca l-ar avea. Anul acesta, analiza inclina spre schimbarea politica la varf in SUA.

Printre calitatile lui Bush enumerate de The Economist se regaseste felul cum acesta a reactionat in noua lume de dupa 11 septembrie. El a inteles importanta provocarii. Raspunsul din Afganistan nu a fost unul slab, de genul celui al lui Bill Clinton in 1998, dupa distrugerea a doua ambasade americane in Africa. Au fost facute si greseli, printre care cea de la Tora Bora, atunci cand probabil ca bin Laden a scapat ca prin urechile acului. Dar misiunea a fost indeplinita, in mare. Regimul taliban a fost inlaturat, ca si bazele al-Quaeda. Afganistanul tocmai a avut alegeri si sperantele rezervate de prosperitate si stabilitate exista.

Cea mai mare greseala, totusi, a lui Bush, identificata de ziaristii britanici, este cea a trimiterii de sute de prizonieri de razboi la baza americana de la Guantanamo Bay, din Cuba. Acolo, prozonierii se afla intr-un nod legislativ, in afara conventiei de la Geneva si in afara sistemuluyi legislativ american.

Invadarea Irakului nu a fost o greseala in sine, scrie The Economist. Cu toate ca informatiile in legatura cu armele de distrugere in masa ale lui Saddam s-au dovedit nefondate, actiunile din ultimii 12 ani ale dictatorului au justificat retragerea prezumtiei de nevinovatie. Dar schimbarea atat de incompetenta a regimului a reprezentat o mare greseala.

Desi succesul misiunii inca mai este posibil, acesta a fost pus intr-un pericol care nu era necesar. Ca si reputatia americana in lumea islamica, atat in ceea ce priveste eficienta cat si probitatea morala.

Si unele din aceste efecte ar fi fost neutralizate daca Bush ar fi inregistrat progrese in alte zone din Orientul Mijlociu. Ceea ce nu s-a intamplat.

Pentru a reusi in misiunea pe termen lung, arata The Economist, este nevoie de un presedinte care sa constientizeze greselile si sa invete din ele. Or Bush a refuzat cu incapatanare sa recunoasca orice. Chiar si Abu Ghraib.

Kerry, de cealalta parte, si-a format multe din pozitii pentru a contrasta cu cele ale contracandidatului sau. Ceea ce este insa ingrijorator este felul cum aceste pozitii oscileaza, in ciuda ca faptele din fundal raman aceleasi.

Daca se pune problema unui test domestic, mai ales in ceea ce priveste economia, Kerry pare un candidat acceptabil. El este cunoscut ca un conservator fiscal, acest lucru insemnand ca vede viitoarele deficite bugetare ca pe amenintari. Pe de alta parte, in zona comerciala, desi se pronunta ca un liberal (lucru demonstrat si de felul cum a votat in senat), anul acesta el a cochetat cu atacuri la adresa outsourcingului si si-a ales un partener de campanie protectionist.

Totusi, cele mai mari intrebari sunt cele din zona politicii externe, si mai ales in privinta Orientului Mijlociu. Si aici sunt oscilatiile sale cele mai nelinistitoare. El a votat pentru autorizarea razboiului si lainceputul acestui an a spus ca il sprijina. Acum, el spune ca acesta a fost "o greseala".

Alegerea se bazeaza pe intrebarea "cine este cel mai bun pentru a intampina provocarile care este posibil ca America sa le aiba in urmatorii patru ani?". Printre ele se numara probabilitatea unui alt mare atac terorist. Mai este nevoia de o perioada de disciplina in politicile economice si compromisuri in cele sociale. Este nevoie, mai ales, de un succes in reconstructia Irakului, ca parte a efortului de stabilizare, modernizare si chiar de democratizare a Orientului Mijlociu.

Daca Bush este reales si aduce o noua echipa si o noua abordare pentru a atinge aceste scopuri, The Economist ii doreste succes. Dar increderea in el le-a fost clatinata britanicilor. Comentatorii citati sunt de acord ca viziunea sa de ansamblu este corecta, dar sunt indoiti ca Bush se poate schimba sa ca are suficienta credibilitate pentru a reusi, mai ales in lumea islamica.

Kerry spune ca razboiul a fost o greseala, lucru grav pentru cel care ar deveni comandantul suprem al celor care trebuie sa castige. Dar planul sau pentru urmatoarea faza in Irak este identic cu cel al lui Bush. Si lui ii este clara nevoia de victorie in Irak si va avea sansa unui nou inceput in conflictul Israelo-Palestinian, ca si in Iran.

Dupa trei ani tumultuoasi si plini de transformari necesare, a venit timpul pentru consolidare, disciplina, si o reparatie a autoritatii morale si practice a Americii, concluzioneaza The Economist.

Sursa: The Economist