Mit si realitate: Efectele reale ale extinderii pe piata muncii din UE

Predictiile sumbre legate de inflatia de forta de munca din Europa Centrala si de Est s-au dovedit nefondate. Migratia fortei de munca din noile state membre catre cele vechi a fost modesta, atingand rar chiar si 1% din populatia activa a tarii de primire.

Aceasta este situatia atat in cadrul statelor care au aplicat restrictii de acces la pietele lor de munca, cat si in cadrul statelor care nu au aplicat astfel de restrictii. Acesti lucratori au ajutat la compensarea fortei de munca reduse in sectoare precum agricultura si constructiile.

Irlanda, Marea Britanie si Suedia si-au deschis cu succes piata muncii catre lucratorii din Europa Centrala si de Est chiar de la inceput, de la data de 1 mai 2004. In lranda, sosirea lucratorilor din noile state membre a jucat un rol major in sustinerea ratei inalte de dezvoltare a tarii. In Marea Britanie, lucratorii din noile state membre au ajutat la ocuparea unei parti din cele o jumatate de milion de locuri de munca vacante. In lumina acestor experiente pozitive, Finlanda, Portugalia si Spania au decis sa deschida la randul lor piata muncii. Alte state - precum Belgia si Franta - au optat pentru o deschidere partiala.

Ocuparea locurilor de munca a crescut cu o medie de 1% in 2005 in statele membre noi si vechi. Extinderea favorizeaza migratia legala, care este mai usor de controlat, in timp ce problema reala in multe state membre este migratia ilegala, in mare parte din statele terte.
 
A dus extinderea la inrautatirea conditiilor de lucru si la dumping social?

Prin deschiderea pietei muncii in vechile state membre, extinderea din 2004 a ajutat la diminuarea economiei gri (dar si a muncii la negru). Lucratorii legali sunt mai putin expusi la exploatare si la standarde de munca joase; de asemenea, platesc taxele si contributiile la asigurari sociale.

Cresterea populatiei active in vechile state membre nu a avut un impact relevant asupra cheltuielilor din sistemul de securitate sociala. In Marea Britanie, numai unul din 100 de lucratori nou inregistrati din noile state membre a revendicat beneficii de securitate sociala. In acelasi timp, UE cere noilor state membre sa adopte standardele sale legate de sanatatea si  siguranta la locul de munca, imbunatatind conditiile de lucru pentru oamenii din tarile respective si contribuind la o concurenta loiala intre companii. Nu exista nici o dovada potrivit careia extinderea a cauzat dumping social. Dimpotriva, prin extindere, standardele sociale armonizate se disperseaza incet dar sigur pe intregul teritoriu al UE.
  
A dus extinderea la externalizare si relocalizarea afacerilor?

Studiile confirma faptul ca relocalizarea companiilor din vechile in noile state membre ramane un fenomen marginal. Mai mult, Europa Centrala si de Est nu reprezinta pricipala destinatie a relocalizarii, ci mai degraba Asia: nu extinderea este cauza externalizarii si a relocalizarii, ci concurenta la scara globala.
Companiile vor cauta intotdeauna sa obtina costuri mai mici, piete mai extinse, inovatie tehnologica si alti factori care sa le confere o dimensiune competitiva. Companiile europene trebuie sa faca fata competitiei globale, in special din China si India. Investiile in Europa Centrala si de Est, si nu in China sau India, pot ajuta industria europeana sa mentina locuri de munca si sa stimuleze cresterea economica pe teritoriul intregii Europe. De exemplu, expansiunea companiilor prestatoare de servicii genereaza locuri de munca atat in noile, cat si in vechile state membre. Extinderea ajuta UE sa faca fata provocarilor globalizarii prin intensificarea comertului interior si exterior, mentinand si creand in acest fel locuri de munca.
  
A afectat extinderea, functionarea pietei interne?

Distorsionarea pietei interne este rezultatul normelor comune defectuos transpuse si implementate, fie de catre vechile state membre, fie de catre cele noi. Noile state membre au o eficienta sporita in aplicarea dreptului comunitar, comparativ cu vechile state membre, dupa cum demonstreaza datele statisice privind piata interna ale Comisiei.
Prin deschiderea unei piete de 75 de milioane de consumatori catre companiile din vechile state membre, extinderea a inasprit concurenta pe piata interna, ceea ce impune competitivitate sporita a companiilor europene pe pietele mondiale. Aceleasi reguli privind piata interna, concurenta si ajutorul de stat se aplica in prezent in toate cele 25 de state membre.
 
Este extinderea prea costisitoare?

O ceasca de cafea pe luna reprezinta pretul pe care l-a platit orice cetatean din vechile state membre pentru a sprijini reunificarea Europei. Iar o parte a acestui cost se intoarce de unde a plecat, pentru ca noile state membre importa majoritatea bunurilor din vechile state membre. In perioada 2004-06, cele 15 state membre au contribuit la bugetul UE destinat extinderii cu o medie de 26 de euro / an / cetatean.
Partea noilor state membre din bugetul Uniunii reprezinta doar 0.15% din produsul national brut. Acesti bani sunt cheltuiti in principal pentru infrastructuri mai bune, care genereaza beneficii companiilor din intreaga UE. Mai mult, economiile noilor state membre cresc de doua ori mai repede decat cele vechi. Banii cheltuiti pentru a sprijini dezvoltarea acestor economii creaza noi oprtunitati de afaceri in vechile si in noile state membre deopotriva.

www.europa.eu.int/comm/enlargement
Material realizat de Silviu Modrea - Nicolescu, student SNSPA

Sursa: Eu-Ro Jurnal CCIB