Salariile mici din Est nu lasa Vestul fara locuri de munca

Pana la proba contrara, ramane valabila concluzia la care au ajuns specialistii in piata muncii din Uniunea Europeana:  forta de munca ieftina este doar unul dintre ingredientele ce stau la baza deciziei investitorilor de a-si muta capacitatile de productie dintr-o tara in alta. Costurile fortei de munca din tarile central si est europene sunt, in medie, ce cinci ori mai reduse decat cele din tari ca Germania, Franta sau Belgia. Acest avantaj vine insa la pachet cu un dezavantaj major. Productivitatea muncii este de tot atatea ori mai redusa acolo unde munca se plateste mai putin, deci si competitivitatea acestor economii este mai mica.

Luand ca studiu de caz Belgia, o tara in care costul muncii este printre cele mai ridicate din Uniunea Europeana, iar economia are un grad mare de deschidere catre pietele internationale, analistii au observat ca nu apare nici cea mai mica tentativa de delocalizare a productiei catre statele europene in care pretentiile salariale sunt modeste. La o concluzie similara s-a ajuns si in cazul companiilor transnationale europene. Transferurile de activitati au loc, in general, intre filiale care, desi se afla in tari diferite, practica in mare cam acelasi nivel de salarizare.

Discutiile aprinse, pe un ton de vadita ostilitate din partea unor lideri politici si de opinie vest europeni, au loc in contextul eforturilor Comisiei Europene de integrare a pietelor nationale ale muncii. Pana la aderarea tarilor foste comuniste la Uniunea Europeana, acest discurs intarea pozitia euroscepticilor, furnizandu-le munitie impotriva procesului extinderii. Dupa ce Uniunea Europeana a evoluat de la formula cu 15 la cea cu 27 de state membre, semnalarea concurentei neloiale pe care tarile mai sarace din estul, sudul si centrul Europei o fac vesticilor a devenit un obicei al campaniilor electorale din tari ca Franta sau Germania.

[EurActiv.ro]