Analiza: Ce implica aderarea Romaniei la zona euro

Unul din cinci italieni apartinand sectorului particular considera ca abandonarea euro ar fi cea mai buna solutie pentru iesirea tarii din criza, conform unui sondaj de opinie din 1 februarie 2006. In aceste conditii, ce apetit poate avea Romania sa preia moneda unica?

De ce leul greu, si nu euro?
 
          De la 1 ianuarie 2007, Romania se va transforma din "partener" in "parte" a Uniunii Europene[1]. Simplificarea va fi nu numai semantica. Vom avea reguli mai precise (din pacate si mai multe) de guvernare economica a tarii, a caror supraveghere se va produce, partial, de la Bruxelles. Vom avea apoi obligatia sa introducem moneda unica, dupa ce vom fi indeplinit criteriile de la Maastricht.

           Cand euro va deveni si moneda Romaniei, supravegherea economica va fi si mai consistenta, cu vectori la Banca Central Europeana si la Consiliul " eurogrupului " condus in prezent de premierul luxemburghez Jean - Claude Juncker. Dar sa nu ne impacientam, momentul acela este inca indepartat ! 

          De ce a preferat Romania sa introduca leul greu in loc sa accelereze pregatirile pentru preluarea monedei europene ? La 25 noiembrie 2005, Bulgaria anuntase oficial ca doreste sa introduca euro din anul 2009. 

          Pentru autodisciplinare si ca proba a fermitatii deciziei, s-a angajat sa aplice Mecanismul Ratelor de Schimb II[2] inca din momentul aderarii la U.E., exersand deja unilateral apartenenta la acest mecanism, de la semnarea Tratatului de Aderare (25 aprilie 2005). 

Diferenta intre Bulgaria si Romania nu consta in nivelul de integrare sau de pregatire pentru aderare. Diferenta este de optiune politica. Spre deosebire de Bulgaria, Romania a preferat sa ramana o vreme mai indelungata, dupa aderarea la Uniunea Europeana, partener si nu parte a zonei euro.

Optiunea inseamna si continuarea instrumentarii pe malurile Dambovitei, inca o vreme, a supravegherii monetare, inainte de a o transfera in buna partea la  Frankfurt si la Bruxelles, dupa introducerea euro. Cat de "indelungat" va fi acel interval de timp ? Anul 2014, initial declarat fezabil, a devenit deja prea apropiat pentru actualii decidenti. Asadar, ceva mai tarziu, ... nu stim exact cand.

Din moment ce in Romania nu s-a declansat campania de pregatire a populatiei in vederea introducerii euro ci dimpotriva, s-a bulversat cu leul greu o parte a pietei, este evident ca adoptarea monedei unice europene nu a devenit o prioritate.

O temporizare asemanatoare constat in Polonia si Suedia, singurele state membre ale U.E. cu monede proprii care nu si-au fixat un termen in timp al aderarii la zona euro. Marea Britanie si Danemarca fac exceptie, pentru ca in tratatele lor de aderare sunt inscrise clauze derogatorii (opt - out), care le permit sa ramana doar partener, nu parte.

Criteriile de la Maastricht sunt depasite

Ca sa promoveze din clasa membrilor U.E. in  clasa membrilor eurogrupului, Romania trebuie sa primeasca o nota de trecere. Din pacate, evaluarea nu se face dupa un test grila bine precizat, ci dupa criteriile de la Maastricht, relative si deja depasite de evenimente.

De la bun inceput, cele 5 criterii de convergenta de la Maastricht[3] au fost interpretate cu relativitate. In plus, este destul de fragila argumentatia de ce nu s-au luat in considerare si alte criterii : productivitatea, salariile, somajul etc.

Am constatat in cazul mai multor tari o interpretare flexibila a criteriilor inca de la "examenul de admitere". Belgia depasea cu mult nivelul de 60 % al datoriei publice, Grecia si Italia aveau deficite bugetare peste limita de 3 % (in prezent mai multe tari depasesc aceasta limita), iar asupra Portugaliei planau semne de intrebare despre stabilitatea monedei.

Criteriile de convergenta sunt folosite, tehnic, atunci cand se incearca escamotarea altor motive de a nu primi o tara in zona euro. Astfel, pentru Lituania si Estonia, care si-ar fi  dorit sa adere la eurozona de la 1 ianuarie 2007, s-a gasit motivul inflatiei. Letonia ar putea fi amanata chiar pana in 2009[4]. Practic, actualii membri ai zonei euro au alte motive sa nu-i primeasca : economia reala, lipsa de flexibilitate a economiei, saracia. Nimeni insa nu o spune explicit. Inteleg de aici ca selectia este destul de arbitrara.

Probabil, in cazul Bulgariei va interveni acest element arbitrar care sa-i tempereze dorinta de preluare pripita a monedei unice, iar pe de alta parte Comisia se va dovedi flexibila in interpretarea criteriilor, ca sa nu taraganeze prea mult procesul.

O tara isi consolideaza datoria publica prin preluarea euro, respectiv se obliga sa o plateasca la valoarea ei reala, pierzand din maini parghia devalorizarii monedei nationale. Din acest joc poate sa piarda sau sa castige. Cursul de schimb la care se fixeaza conversia intre moneda nationala si euro poate produce daune serioase statului. Germaniei si Italiei, care si-au supraevaluat putin monedele in momentul preluarii euro, le trebuie ani de zile ca sa corecteze greseala.

Pregatirile pentru adoptarea euro

Dupa cum avertiza Comisia Europeana in Comunicarea sa din 4 noiembrie 2005 (COM 2005/545 final), aderarea noilor state la zona euro implica, pe langa respectarea criteriilor de la Maastricht, o temeinica planificare si un set de pregatiri practice extensive, implicand atat sectorul de stat cat si cel particular si masa populatiei.

Repet, spre deosebire de Marea Britanie si Danemarca, Romania este obligata prin Tratatul de Aderare sa introduca euro. 

Pregatirile nationale din Romania vor copia, mai mult sau mai putin, sablonul din noile state membre. Poate Polonia va fi cel mai adecvat model, deoarece nu si-a propus inca o " data tinta ", iar pregatirile sale vor fi mai apropiate in timp de cele ale Romaniei, decat ale altor state din " valul " nostru de aderare (10+2).

Intr-o prima faza, Romania va trebui sa desemneze institutia insarcinata cu pregatirea coordonarii nationale a trecerii la euro. Apoi, sa-si elaboreze un " plan " de preluare a monedei unice.

Slovenia de exemplu, una din tarile cele mai avansate, si-a adoptat, in ianuarie 2005, primul plan de trecere la euro. Estonia si Lituania si-au adoptat planurile in august si septembrie 2005, toate trei tarile tintind, prin planurile initiale, sa introduca euro deja de la 1 ianuarie 2007. Planul de introducere a euro are scopul, printre altele, sa instructeze publicul larg, operatorii economici si institutiile, in vederea schimbarii.

In Romania, dupa o tranzitie de la leul usor la leul greu, va fi mai " greu " de instrumentat o noua tranzitie, de data aceasta la euro, cand oamenii abia se vor fi obisnuit sa nu mai calculeze in milioane. Sau, cine stie, poate le va folosi " antrenamentul " ?

Ce contine, in mare, un " plan " de preluare a monedei unice ? In primul rand, modul si termenul de schimbare a banilor pe piata. Cel mai vizibil moment al aderarii la zona euro este aparitia bancnotelor si monedelor. Urmeaza modificarea cadrului legislativ, desi in ordine cronologica acesta ar fi primul pas. Este nevoie apoi de adaptarea administratiei publice la noua moneda, cu tot ce implica ea.

Institutiile de stat, ca si marile intreprinderi, vor avea nevoie de o pregatire serioasa pentru trecerea la noua moneda. Publicul larg va trebui pregatit prin campanii sustinute de stat.

Tranzitia va fi costisitoare, va lua mult timp si va produce pierderi pentru populatia cu cel mai redus nivel de educatie. Conversia, fie ea administrativa, bancara, financiara, bugetara, informatica sau contabila, va repeta, in buna parte, costurile trecerii la leul greu.

" Planul " va trebui sa calculeze cat mai exact costurile si timpul necesare acestui proces. Populatia simpla va prelua un nou soc, inclusiv in plan psihologic, mai greu de comensurat, chiar daca se cere ca in " planul " respectiv sa se evalueze toate costurile, inclusiv pentru campaniile de informare a populatiei.

Comisia Europeana ofera programe de pregatire pentru trecerea la euro, in baza unor parteneriate cu fiecare tara in parte. Pentru IMM-uri se pregatesc brosuri si pliante, cu sfaturi si practici de succes din alte state. Clasicele seminarii si conferinte sunt nelipsite. Sondajele de opinie ajuta la ajustarea politicilor in functie de evolutiile practice.

Opinia noilor state membre

In septembrie 2005, EOS Gallup a efectuat un sondaj de opinie in noile state membre, pe un esantion de 10.000 de cetateni.

In primul rand, interesul cetatenilor fata de subiectul euro este scazut, cu diferente de la tara la tara. Numai 48 % din intervievati se intereseaza de euro, fata de 49 % care sunt dezinteresati de subiect.

In al doilea rand, cunostintele despre modul de introducere a monedei unice sunt sumare. Peste 58% din respondenti nu stiu ca tara lor este obligata sa introduca euro.

Scenariile aderarii la " eurozona "

Daca in cazul celor 10 state care au aderat in anul 2004 apare dilema aderarii in grup mare (" big bang ") sau secvential (formula " regatta "), in cazul nostru este aproape sigur ca vom adera individual.

Nici macar Bulgaria nu ne va astepta. Vom adera discret si solitar, ca Grecia. Uniunea va da o importanta minora momentului, ceea ce poate fi si bine si rau. Bine - pentru ca, probabil, nu va supraveghea cu scrupulozitate procesul. Rau - pentru ca, tocmai datorita lipsei de supraveghere din partea U.E., procesul ar putea sa dea " rateuri ".

Cum se va petrece circulatia in paralel a leului cu euro ? Si aici scenariile sunt multiple. Statele care au introdus la 1 ianuarie 2002 (" ziua E ") moneda europeana au procedat la o alimentare din timp a bancilor nationale cu euro.

Bancile nationale au alimentat, la randul lor, cu bancnote si monede, marile banci comerciale si lanturi de magazine, in asa fel ca in " ziua E " sa se poata face nestingherit platile in euro. Una din problemele cu care s-au confruntat acele tari a fost colectarea vechilor monede si mai ales bancnote. De aceea, o buna organizare si o fixare a unor termene rezonabile sunt esentiale pentru evitarea unor astfel de dificultati. Se presupune ca termenul ideal de circulatie in paralel a celor doua monede este de numai doua saptamani, dupa care ramane deschisa, pe termen mai lung, posibilitatea preschimbarii vechilor bani, la banci, in euro.

Cine produce bancnotele si monedele in euro ? 

In momentul in care Romania va dovedi, timp de doi ani in ERM II, ca este capabila sa respecte criteriile de la Maastricht, va avea voie sa produca propriile bancnote si monede in euro. Monedele vor avea aversul specific Romaniei (care va fi acela ?). Daca Romania nu va avea de la inceput posibilitatea sa le produca, Banca Centrala ii va oferi imprumut cantitatea de bancnote si monede necesara.

Tarile care au monetarie proprie isi produc singure cantitatile de bancnote si monede necesare : Cehia, Lituania, Ungaria, Polonia si Slovacia. Celelalte tari si le comanda in strainatate. Romania va trebui sa decida din timp forma aversului specific al monedelor, inainte de luarea deciziei de preluare a euro.

Paradoxul salariilor mici

Pe parcursul apropierii nivelului de salarii din Romania de cel din U.E. are loc si o crestere a preturilor. Se produce faimosul efect " Balassa - Samuelsson ". Dupa ce s-a descoperit petrol in Norvegia, salariile in acel sector au crescut rapid, provocand o cerere de marfuri pe masura salariilor din sectorul petrolier. Preturile au crescut si ele si, treptat, nivelul salariilor din alte sectoare s-a egalizat cu cel din sectorul petrolier. Inflatia este, in acest proces, un efect colateral inevitabil.

Cum sa ne apropiem cu salariile de media europeana fara a avea inflatie ? Daca avem inflatie, nu mai respectam criteriul de la Maastricht si, in consecinta, nu ni se mai permite preluarea monedei unice. In alte cazuri asemanatoare, nodul gordian nu a fost taiat cu cutitul " Pactului de Stabilitate si Crestere ", ci a fost slabit treptat cu instrumentul " indulgentei ". Probabil, intr-un asemenea caz aplicat Romaniei, Comisia Europeana va inchide ochii la criteriul " inflatie ", asa cum o face acum cu Germania la criteriul " deficit bugetar ", pentru a ne admite in " club ".

Protectia consumatorului

M-a preocupat de mai multe ori suferinta la care este supus consumatorul, in timpul si dupa reforma monetara. M-am gandit cum s-ar putea evita repetarea exercitiului, sau macar diminua, in timpul preluarii euro, suferinta provocata de leul greu.

Un sondaj " Eurobarometer " din anul 2005 demonstreaza ca 75 % din populatia noilor state membre se teme de preturile abuzive din timpul trecerii la noua moneda. Ca sa evite acest risc, Comisia Europeana impune ca " planul " de preluare a euro sa contina serioase prevederi privind protectia consumatorului. Riscul de inflatie nu este mare, dar pe anumite categorii de populatie pierderile pot fi considerabile.

De aceea, afisarea preturilor in ambele valute se va face pe o perioada suficienta pentru acomodarea cetatenilor cu noile preturi, inclusiv in cataloagele de reclama si in documentele bancare. In prezent, durata afisarii duale este prevazuta la 4 luni in Lituania, un an in Letonia si 16 luni in Estonia si Slovenia. In Slovacia, termenul incepe la o luna dupa fixarea cursului de conversie si dureaza un an dupa adoptarea euro, plus 6 luni de afisare duala facultativa.

Conform planurilor din Estonia si Slovacia, institutiile publice au datoria sa monitorizeze evolutiile, raportand periodic populatiei asupra eventualelor abuzuri. Numai Lituania a avut in vedere, in " planul " sau de preluare a euro, incheierea de intelegeri cu organizatiile de detailisti pentru a garanta practici corecte de afisare a preturilor.

Semantica euro, sau " radacina Europei "

Etimologia cuvantului " euro "  poate fi si simpla si complexa. Simpla - pentru ca denumirea monedei europene a aparut abia in anul 1995, inlocuind ECU[5], dar complexa - pentru ca originile i se regasesc in cuvantul " Europa ", cu toata istoria sa din antichitate pana astazi.

Semantic, s-a ales cuvantul din genul proxim cat mai fidel zonei geografice in care se foloseste moneda, cu o diferenta specifica prin care sa nu se suprapuna cu alte semnificatii. Radacina Europei ! Radacina semantica, "euro", a devenit la scurt timp radacina constructiei comunitare in solul cetatenesc, pentru ca nimic nu ancoreaza mai mult si mai pragmatic cetateanul de astazi de ideea europeana decat moneda comuna.

Pana a se ajunge la acest cuvant, au existat multiple propuneri. Prin anul 1995, cand se cauta un nume pentru moneda unica europeana, suedezii propusesera, anecdotic, " Sahlin ". Numele venea de la viceprim ministrul tarii la acea vreme, doamna Mona Sahlin, care si-a permis sa-si cumpere o rochie si ceva ciocolata in valoare de vreo 70 $, platind cu cartela de serviciu de la guvern. Cartela personala si-o uitase acasa. Desi a doua zi a depus banii inapoi in contul ministerial, gestul sau a fost sever penalizat de un larg spectru al societatii suedeze.

Candidata, la acea vreme, la posturile de presedinte al Partidului Social Democrat suedez si de prim ministru, Mona Sahlin a ratat o intreaga cariera politica prin acea imprudenta. Probabil "adversarii politici" au exacerbat semnificatiei gestului ei. Oricum, numele sau a ramas legat de manevrarea frauduloasa a banului public. In gluma, compatriotii ei au propus ca numele monedei europene aflata in embrion sa fie " Sahlin " sau " Mona ". Se regasea in aceasta gluma si atitudinea suedezilor de mai tarziu, la referendum - ul din septembrie 2003, cand au respins moneda europeana. Colateral, eu gasesc aici si o lectie de definire a " coruptiei ".

Denumirea " euro " continua sa dea batai de cap si astazi in unele tari. In limba letona, nu exista combinatia de litere " eu " , de aceea guvernul a hotarat, la finele anului 2005, utilizarea termenului " eiro ". Eroare ! Banca Central Europeana s-a sesizat si a interzis aceasta " deviere " de la numele oficial.

Malta ar prefera " ewro " din cauza dificultatilor de pronuntie, insa oficialitatile nu au decis nimic deocamdata. Ungaria are si ea probleme cu pronuntia cuvantului euro. Lituania si Slovenia, mai apropiate de " ziua  ", au gasit un compromis : in mod oficial, in raporturile cu institutiile europene, folosesc " euro ", iar la intern termeni adecvati limbilor respective: in slovena - " evro ", iar in lituaniana " euras ". Greciei i s-a permis o exceptie, numai pentru ca are alt alfabet.

In Romania, viul grai isi gaseste solutiile, treptat. Este greu de folosit un cuvant fara plural precum " euro ", tocmai cand el defineste banii. Mai aud uneori, peiorativ, pluralul " euroi " sau chiar " eurasi ", dar mi-e greu sa cred ca se va incetateni vreunul. Totusi, in contabilitate s-ar putea sa apara mici probleme.

Literar, va fi uneori dificil de formulat o fraza eleganta cu un cuvant fara articol hotarat. Iar daca nici nu putem sa-l declinam, ajungem la formule " telegrafice " cum ar fi " sa dam euro ce este al euro !". Eu as fi vrut sa spun ca ii dau domnului " Euro " ce este al lui, dar se poate intelege si ca dau bani, euro, cuiva. Si asa mai departe. Suna frumos " partea leului ", dar cum va suna " partea euro-ului " ? Las specialistii sa se pronunte, sau mai bine romanul de pe strada sa-si gaseasca vocabula adecvata, cum a gasit-o pentru " blugi ".

***

Intr-o semiotica monetara, de la semn la semnificatie si apoi inapoi la semn, sau la insemn, respectiv la moneda palpabila ca o medalie de merit, Romania va parcurge o cursa istovitoare a limpezirii de sine, a autodefinirii, a asezarii in albia fireasca a istoriei europene.

[1] Riscul activarii clauzei de amanare este minim. Doar daca vreun stat membru va intarzia putin ratificarea Tratatului de Aderare a Romaniei in asteptarea unei activari improbabile a clauzei de salvgardare din acel tratat, atunci se va amana putin si data aderarii, dar nu cu un an, ci doar cu cateva saptamani sau luni, pana la ratificarea deplina din partea acelui stat.

[2] Exchange Rate Mechanism II (ERM II)

[3] Inflatia, dobanzile, datoria publica, deficitul bugetar si cursul valutar

[4] "New Europe", Bruxelles, 5-11 februarie 2006, pag. 10, "Slovenia on track for Euro entry - but not Estonia, Latvia".

[5] European Currency Unit = unitate de cont europeana creata in anul 1979