Scandalul interceptarii telefoanelor ziaristilor: Ardelean ascultase deja

La 1 octombrie 2003, Virgil Ardelean, seful Directiei Generale de Informatii si Protectie Interna din cadrul Ministerului de Interne, a cerut PNA aprobarea interceptarii telefoanelor agentiilor de stiri Mediafax si AM Press.

Cererea a fost motivata de incearcarea de prindere a unui inspector de politie care a furnizat presei, prin intermediari, informatii despre cauze aflate in lucru.

Purtatoarea de cuvant a Parchetului National Anticoruptie Alina Tonigaru, a confirmat primirea acestei solicitari care a fost respinsa de PNA, in urma unei analize.

Alina Tonigaru a mentionat ca "Parchetul National Anticoruptie nu a solicitat niciodata interceptarea si nici autorizarea interceptarii convorbirilor telefonice ale unor ziaristi sau a unor institutii de presa."

Intr-un comunicat de presa PNA a mai precizat ca asemenea masuri de ascultare a telefoanelor unor institutii de presa sau ziaristi "pot impieta grav libertatea de exprimare in general, cat si dreptul la informare publica a cetatenilor, in special".

Manuela Stefanescu de la Asociatia Pentru Apararea Drepturilor Omului din Romania - Comitetul Helsinki (APADOR CH) a catalogat initiativa lui Virgil Ardelean drept "o tentativa clara de politie politica."

Manuela Stefanescu a declarat la BBC ca " ceea ce Ministerul de Interne trebuia sa ceara era punerea sub supraveghere a telefoanelor persoanei suspecte din Minister, nicidecum ale celor cu care eventual discuta."

Manuela Stefanescu a mai apreciat ca initiativa lui Virgil Ardelean ar putea fi "chiar o dovada de nepropfesionalism din partea serviciilor secrete, de vreme ce un membru al lor nu poate fi tinut sub supraveghere si eventual dovedit ca ar fi savarsit actiuni care sa aduca prejudicii institutiei."

In legatura cu implicatiile acestui caz, jurnalistul de investigatie Christian Levant a spus ca nu exista nici o dovada oficiala de ascultare a telefoanelor jurnalistilor, dar ca "neoficial, foarte multi jurnalisti, mai ales dintre cei acreditati pe Interne, stiu ca sunt monitorizati pas cu pas. Se stie ce mananca, cu cine se intalnesc, ce au vorbit la telefon."

In octombrie 2003 interceptarea legala a telefoanelor putea fi facuta numai cu aprobarea unui procuror. Ulterior legea s-a modificat, o asemenea aprobare putind fi data numai de catre un judecator la cererea unui procuror.

In urma declansarii scandalului interceptarii telefoanelor agentiilor de stiri Mediafax si AM Press, Comisiile de Aparare din Senat si Camera Deputatilor au anuntat ca vor solicita audierea Virgil Ardelean.

Sefului Directiei Generale de Informatii si Protectie Interna a mai fost implicat intr-un caz similar cand a sutinut ca vroia sa verifice un inspector din politie prin interceptarea unor telefoane ale presei. Ulterior, acest inspector a fost propus de catre Virgil Ardelean tocmai ca sef al Directiei de Informative si de Protectie din MAI.
 
Sursa: BBC

==================

Ardelean ascultase deja
 
Doua elemente si ambele "din materialul clientului" demonstreaza ca Virgil Ardelean, zis "Vulpea", seful serviciului secret al MAI, interceptase deja convorbirile telefonice ale ziaristilor de la MEDIAFAX si AM PRESS la momentul cand a formulat cererea de ascultare catre seful PNA, Ioan Amarie.

Unu: de unde stia Vulpea ca scurgerile de informatii se faceau prin convorbiri de la telefoane cu cartele nenominale, daca nu ascultase deja aceste convorbiri?! In listingul convorbirilor telefonice de la AM Press si Mediafax cu siguranta ca apareau multe apeluri de pe cartele nenominale, de la foarte multe numere de mobil. De unde stia serviciul condus de Vulpea pe care canal se scurgeau informatii, cand nici macar firmele de telefonie mobila sau fixa nu puteau raspunde la aceasta intrebare fara a asculta convorbirile.

Doi: In raspunsul MAI catre presa se specifica faptul ca ofiterul Constantin Duvac s-a dovedit loial si tocmai de aceea a fost avansat. Mai precis ca, desi era banuit ca dinspre el se scurg informatii privind ancheta FNI catre ziaristi - beneficiind de foloase materiale -, prin niste interpusi, posesori, ai unor cartele nenominale, e bine ca s-a desfasurat aceasta "monitorizare" a serviciului secret, pentru ca in urma ei s-a dovedit ca Duvac e loial si, mai mult, a si fost avansat ca sef al Directiei Anticoruptie. Loialitatea lui Duvac, deci faptul ca nu dinspre el se scurgeu informatii catre ziaristi se putea proba doar intr-un singur fel: interceptandu-l pe Duvac. Ascultand telefoanele, de la ambele capete, deci si convorbirile cu persoanele posesoare de cartele nenominale, ca si discutiile telefonice intre aceste persoane si Duvac.

Se pune intrebarea: a fost, cu adevarat, Duvac atat de loial incat sa merite ditamai numirea in postul de sef la Anticoruptie, dovedindu-se ca nu vindea informatii, sau, dimpotriva, a fost santajat de Vulpea, care a castigat un pion intr-un post cheie al ministerului?

Pana la urma, cererea lui Ardelean catre Amarie se dorea doar acoperirea juridica a unui fapt ce deja se intamplase, fapt pe care l-a "mirosit" chiar si un profesionit de talia lui Virgil Magureanu, dupa cum se vede in declaratia acestuia din urma. Si orice se poate spune, dar Dom' Profesor stie meserie!

Demascarea cererilor de interceptare ale telefoanelor redactiilor MEDIAFAX si AM PRESS, de catre chestorul sef al DGIPI, Virgil Ardelean, a produs panica in randul structurii informative a Ministerului de Interne. In numarul trecut al ziarului nostru am publicat un document secret (vezi facsimil), datat 01.10.2003, adresat Parchetului General Anticoruptie de catre seful Directiei Generale de Informatii si Protectie Interna, Virgil Ardelean, zis "Vulpea". Prin cerere, "Vulpea" incerca sa puna sub ascultare telefoanele redactiilor agentiilor de presa MEDIAFAX si AM PRESS, sub ridicola motivatie potrivit careia un ofiter din IGP suna de la posturi neidentificabile (folosind cartele nenominale) pentru a furniza date secrete despre anchete penale aflate in curs. Era vorba despre ofiterul Constantin Duvac, actualul sef al Corpului de control al IGP, pe care in decembrie 2004, dupa luni si luni de interceptare (de data aceasta cu mandat), a fost propus spre avansare chiar de catre chestorul Virgil Ardelean, pentru a conduce nou infiintata Directie Anticoruptie din DGIPI.

Tapul ispasitor

In prezent a inceput o adevarata vanatoare de vrajitoare printre functionarii MAI din jurul chestorului Virgil Ardelean, pentru a fi prins si pedepsit cel care a "transpirat" documentul cu cererea de interceptare catre ziarul ZIUA. In loc sa fie pedepsiti autorii cererii de interceptare - tipic militieneasca si care constituie un atentat la libertatea presei - se incearca gasirea unui "tap ispasitor" pentru a se preveni pe viitor astfel de scurgeri de informatii catre presa si a se evita caderea capetelor cu adevarat responsabile.

Pe de alta parte, reactiile institutiilor de presa, atat cele vizate in cererea de interceptare, cat si celelalte nevizate, nu au intarziat, "Vulpea" fiind infierata la unison pentru tentativa de ascultare a telefoanelor. Este aberant sa pui presa sub ascultare pentru ca ai banuiala ca primeste de la nu stiu cine informatii secrete, cata vreme menirea presei este tocmai aceea de a primi informatii de interes public, pentru a le difuza catre opinia publica. Daca s-ar perpetua un astfel de obicei, ar insemna ca orice ziarist sa fie din start condamnat la ascultarea permanenta a telefoanelor sale, doar pentru ca isi face meseria.

Vulpea-n capcana

Surprinde insa reactia Ministerului de Interne, care confirma cu punct si virgula dezvaluirile ZIUA, insa nu se sesizeaza pentru a declansa o ancheta in directia tentativelor de punere sub ascultare a telefoanelor unor ziaristi, multumindu-se sa declare ca cererile "Vulpii" nu a fost aprobate de PNA. Asta o stiam si noi, nu este o noutate. Insa nu putem avea garantia ca nu am fost ascultati fara mandat cata vreme DGIPI a pretins in solicitarea de interceptare ca are indicii cum ca la redactiile MEDIAFAX si AM PRESS ofiteri de politie sunau de pe cartele telefonice nenominale pentru a divulga secrete de serviciu. De unde putea sti "Vulpea" asa ceva, daca nu erau telefoanele interceptate fara mandat!? Iar mandatul cerut PNA putea fi doar mijlocul legal, prin care "Vulpea" sa aiba o proba care sa reziste in instanta pentru a condamna un ofiter de politie care "transpira" informatii secrete.

O nota buna primeste si PNA, cel care a respins cererea de interceptare si care isi motiveaza gestul prin calificarea ca "inadecvate" si "contrare libertatii presei" cererile chestorului sef, Virgil Ardelean. Din pacate insa, PNA nu a divulgat opiniei publice si celelalte cereri similare, adresate de Virgil Ardelean, referitoare la redactiile altor institutii de presa, in special cotidiane centrale. Pe de alta parte, usurinta cu care PNA pretinde ca nu a dispus vreodata interceptarea convorbirilor telefonice ale unor ziaristi ridica un semn de intrebare: cum ar putea recunoaste PNA ca a facut asa ceva, cata vreme aprobarea unei interceptari constituie informatie clasificata, deci care nu se aduce la cunostinta opiniei publice!? In plus, PNA are un serviciu propriu de ascultare, pe care nu-l controleaza nimeni.

Nici clasa politica nu a ramas indiferenta, mai multi demnitari au anuntat ca vor declansa o ancheta parlamentara, unii au cerut "taieri de capete", iar fostul ministru de Interne, Marian Saniuta, a declarat ca "Vulpea" trebuie sa-si asume propriile fapte.

Sursa: Ziua